Treceți la conținutul principal

Duminica însângerată. Rolul preotului Gapon și greșeala țarului Nicolae al II-lea


Duminica însângerată este numele sub care a rămas în istorie masacrul petrecut pe 22 ianuarie 1905 la Sankt Petersburg, în timpul căruia demonstranții pașnici, neînarmați, care doreau să-i înmâneze o petiție țarului Nicolae al II-lea au fost împușcați de gărzile imperiale în Sankt Peterburg.

Marșul fusese organizat de preotul Gapon, un agent provocator aflat pe ștatele de plată ale Ohranei, poliția secretă țaristă.

Preotul Gheorghi Gapon era fondatorul Uniunii muncitorilor din fabricile și uzinele rusești, organizație înfiintată și sponsorizată de poliție, cu scopul de a abate nemulțumirile populației de la activitățile revoluționare. La sfârșitul lunii decembrie 1904, muncitorii de la uzinele Putilov au intrat în grevă și în sprijinul lor s-au declanșat greve de sprijin și în alte fabrici, numărul protestatarilor ridicându-se la aproape 80.000 de oameni.
Până pe 8 ianuarie 1905, Sankt Petersburg ajunsese să fie lipsit de electricitate și de ziare, toate zonele publice fuseseră declarate închise. Părintele Gapon a organizat o procesiune pașnică a muncitorilor către Palatul de Iarnă, cu scopul de a-i înmâna o petiție țarului Nicolae al II-lea în acea duminică. Deși fusese prevenit să nu înceapă deplasarea, el nu a ținut cont de avertismente. Au fost aduse trupe care au înconjurat Palatul și au ocupat și alte puncte de importanță strategică din oraș. Dar țarul a părăsit capitala pe 8 ianuarie îndreptându-se către Țarskoe Selo, fără să ia în calcul o eventuală negociere cu nemulțumiții.
 
Muncitorii greviști și familiile lor s-au adunat în șase puncte ale orașului. Protestatarii, cu icoane în mâini, cântând imnuri religioase, s-au îndreptat către Palatul de Iarnă, fără să fie împiedicați de poliție. În fruntea coloanelor se aflau femei și copii, tocmai pentru a preveni atacul armatei. Pichetele militare amplasate lângă Palatul de Iarnă au tras mai multe focuri de avertisment, după care au tras direct în mulțime. Liderul protestatarilor, părintele Gapon, a fost împușcat în apropiere de Poarta Narva. Aproximativ 40 de persoane din preajma lui au fost ucise, dar el a scăpat cu câteva răni.
Numărul exact al victimelor nu este cunoscut nici astăzi. Oficialii guvernului rus au declarat că au fost uciși 96 de demonstranți și alți 333 au fost răniți, dar sursele antiguvernamentale au declarat că au fost peste 4.000 de morți.
Țarul Nicolae al II-lea a descris evenimentele ca „dureroase”. În scurt timp, zvonurile despre incident s-au răspândit în tot orașul și au izbucnit revolte și jafuri. Organizația lui Gapon a fost desființată, iar părintele a părăsit rapid țara. Se spune că l-a blestemat pe țar și, din străinătate, a început să aibă legături strânse cu eserii. După publicarea Proclamației din octombrie, Gapon s-a reîntors în Rusia și a reluat legăturile cu Ohrana. În octombrie 1905 a fost asasinat de Organizația Combatantă a partidului eserilor, fiind învinuit de colaborare cu poliția secretă, și a fost spânzurat într-o casă țărănească din Finlanda de către Pinhas Rutenberg.
.

Comentarii

  1. Constanța Ferentz22 ianuarie 2020 la 00:45

    Să fi fost asta scânteia care a aprins Marea Revoluție din Octombrie?.. Nu aș ști să spun, presupunând că nemulțumirile se adunau..poate. A fost un act calculat revoluția rușilor?..nici asta nu știu. Dat fiind faptul că noua putere nu era prea creștină, am putea presupune contrariul, dar să nu uităm că primul război mondial a pornit de la un fleac... Să ne amintim că uneori furia mocnită nu dă nimic bun, și gândind așa să apreciem diplomația, când diplomația cade, cad și capete. Vinovate sau nu. Așa că am putea doar presupune că poporul nu trebuie subestimat niciodată. Chiar dacă sunt proști, sunt mulți – vorba Lăpușneaneanului... 😊

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...
6 comentarii
Citiți mai multe

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...
7 comentarii
Citiți mai multe

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe