Carol Popp de Szathmári, fotograful oficial al lui Carol I

Carol Popp de Szathmári s-a născut pe 11 ianuarie 1812, la Cluj, şi a fost fiul lui Daniel Szathmáry, un mic nobil fără avere care era pastor angajat al Colegiului Reformat din Cluj.

A fost pictor și grafician transilvănean și este considerat primul fotograf de artă și documentarist al României. Pentru că a realizat primul reportaj fotografic de război din lume în timpul Războiului Crimeii, este recunoscut ca primul foto-jurnalist de război.

Tânărul pictor a fost îndrăgostit de Maria (Marițica) Văcărescu, viitoarea soție a spătarului Costache Ghica și cea de-a doua soție a prințului Gheorghe Bibescu, o boieroaică cu o viaţă foarte interesantă. Pentru ea a venit pentru prima dată în Țara Românească, în 1831. Pentru că dragostea nu i-a fost împărtășită. Carol Popp de Szathmary s-a concentrat pe consolidarea studiilor. A urmat mai intai Dreptul la Cluj, apoi Artele Frumoase la Viena. Mai târziu si-a desăvârșit cunoașterea artistică studiind pictura la Roma.

Personalitate complexă, pictor și fotograf într-o epocă a marilor schimbări tehnice, dar și politice, Popp de Szathmary a devenit, începând cu 1866, fotograf oficial al domnitorului Carol I. L-a insoțit pe acesta pe câmpul de luptă, în timpul Războiului de Independență, și a lăsat istoriei sute de fotografii care redau momente extrem de relevante ale timpului său.

Szathmary vorbea română, germană, franceză, engleză, italiană, portugheză, latină, greacă şi turcă şi a fost prieten bun cu compozitorul Friedrich Liszt, cu care s-a întâlnit la Roma şi apoi la Bucureşti.

Atelierul său de fotografie de la București a fost clădit pe un teren închiriat de la Ștefan Greceanu, pe Podul Mogoșoaiei, peste drum de Biserica Săridar. Aici s-a căsătorit și tot aici și-a crescut și educat unicul fiu
, pe Alexandru, Acesta a studiat pictura cu Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu, iar la maturitate a fost decorator de teatru și restaurator de picturi.

Carol Popp de Szathmári moare din cauza cirozei pe 3 iulie 1887, la vârsta de 75 de ani, şi va fi înmormântat la fostul cimitir evanghelic de la Filantropia.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Citiți mai multe

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Citiți mai multe

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...

Citiți mai multe

DOSARE SECRETE

Faceți căutări pe acest blog