Treceți la conținutul principal

Carol Popp de Szathmári, fotograful oficial al lui Carol I

Carol Popp de Szathmári s-a născut pe 11 ianuarie 1812, la Cluj, şi a fost fiul lui Daniel Szathmáry, un mic nobil fără avere care era pastor angajat al Colegiului Reformat din Cluj.
A fost pictor și grafician transilvănean și este considerat primul fotograf de artă și documentarist al României. Pentru că a realizat primul reportaj fotografic de război din lume în timpul Războiului Crimeii, este recunoscut ca primul foto-jurnalist de război.
Tânărul pictor a fost îndrăgostit de Maria (Marițica) Văcărescu, viitoarea soție a spătarului Costache Ghica și cea de-a doua soție a prințului Gheorghe Bibescu, o boieroaică cu o viaţă foarte interesantă. Pentru ea a venit pentru prima dată în Țara Românească, în 1831. Pentru că dragostea nu i-a fost împărtășită. Carol Popp de Szathmary s-a concentrat pe consolidarea studiilor. A urmat mai intai Dreptul la Cluj, apoi Artele Frumoase la Viena. Mai târziu si-a desăvârșit cunoașterea artistică studiind pictura la Roma.
Personalitate complexă, pictor și fotograf într-o epocă a marilor schimbări tehnice, dar și politice, Popp de Szathmary a devenit, începând cu 1866, fotograf oficial al domnitorului Carol I. L-a insoțit pe acesta pe câmpul de luptă, în timpul Războiului de Independență, și a lăsat istoriei sute de fotografii care redau momente extrem de relevante ale timpului său.

Szathmary vorbea română, germană, franceză, engleză, italiană, portugheză, latină, greacă şi turcă şi a fost prieten bun cu compozitorul Friedrich Liszt, cu care s-a întâlnit la Roma şi apoi la Bucureşti.
Atelierul său de fotografie de la București a fost clădit pe un teren închiriat de la Ștefan Greceanu, pe Podul Mogoșoaiei, peste drum de Biserica Săridar. Aici s-a căsătorit și tot aici și-a crescut și educat unicul fiu
, pe Alexandru, Acesta a studiat pictura cu Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu, iar la maturitate a fost decorator de teatru și restaurator de picturi.

Carol Popp de Szathmári moare din cauza cirozei pe 3 iulie 1887, la vârsta de 75 de ani, şi va fi înmormântat la fostul cimitir evanghelic de la Filantropia.









Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp