Pavel Kiseleff, trimisul țarului la București

Pavel Kiseleff s-a născut pe 19 ianuarie 1788, la Moscova, într-o veche familie nobiliară rusă, fiind fiul cel mare al administratorului adjunct al arsenalului moscovit al Consiliului de Stat. Copilăria și-a petrecut-o în casa părintească din Moscova și a fost educat acasă, însă, după cum și-a amintit mai târziu, educația nu a fost suficientă. Autodidact, Kiseleff a citit la maturitate lucrările iluminiștilor francezi  autorii antici, cărți de istoriae și economie politică, filosofie și artă.

Tânărul a fost înrolat cadet la arhivele din Moscova ale Ministerului Afacerilor Externe, iar în 1806 a fost transferat la regimentul de cavalerie. Prima campanie la care a participat a fost Războiul celei de-a Patra Coaliții, iar când a revenit la Sankt Petersburg a fost numit ordonanța reginei Louise a Prusiei și a regelui Frederic Wilhelm al III-lea în timpul șederii lor în Sankt Petersburg.

În timpul Bătăliei de la Borodino Kiseleff a comandat prima escadrilă a regimentului, participând la 26 de lupte ale războiului din 1812 și campaniilor din 1813-1815. Imediat după Borodino, tânărul ofițer a fost numit adjutant al generalului Mihail Miloradovici și a intrat în atenția țarului Alexandru I, căruia îi plăceau rapoartele lui și modul de aînfățișa cursul evenimentelor.

În aprilie 1814 Kiseleff a fost numit aghiotantul lui Alexandru I, iar un an mai târziu, în 1815 la fost trimisul țarului la Berlin, la logodna Marele Duce Nicolae Pavlovici al Rusiei cu prințesa Charlotte a Prusiei.

În 1819 a fost numit Șeful Statului Major al Armatei a 2-a și a început misiunea de reformare a armatei, inclusiv atenuarea și condamnarea pedepselor corporale.

În 1817, Kiseleff a întâlnit-o pe fiica cea mai mare a contesei Potocka, Sofia, și a devenit interesat de ea, deși contesa Potocki credea că fiica ei ar trebuit să se căsătorească cu unul din verii săi. Totuși, tinerii se logodesc în februarie 1821, iar pe 25 august 1821, la Odessa, se căsătoresc.  

O lovitură grea pentru cuplu a fost moartea singurul lor fiu, Vladimir, când copilul de-abia împlinise doi ani. Sofia nu a mai putut avea copii, iar acest lucru a șubrezit relațiile dintre ei. Începând cu 1829, când Sofia a plecat la Paris și decide să rămână în Franța, cuplul a trăit separat, dar divorțul nu a fost pronunțat niciodată. 

Aflat în misiune în Moldova, în perioada 1829-1834, Kiseleff a întâlnit-o pe Alexandra Alexeievna Balian, fiica Zoei Văcărescu Bagration. După ce el s-a mutat la Sankt Petersburg, Alexandra l-a însoțit. Cei doi au avut șase copii, dar dintre ei doar patru au supraviețuit micii copilării: doi băieți și două fete: Vladimir, Constantin, Alexandra și Elena, care au fost adoptați de unchiul Alexandrei, boierul Iacovache Prejbeanu, pentru că generalul Kiseleff nu a putut să-i recunoască oficial. Elena s-a măritat cu genealogistul Ștefan Greceanu, iar Alexandra s-a căsătorit cu scriitorul Alexandru Odobescu.

Între 1829 și 1834 Kiseleff a condus administrația militară rusească a Țării Românești, apoi a fost președinte plenipotențiar al divanurilor Moldovei și Țării Românești în timpul administrației militare ruse. Generalul a contribuit la reorganizarea administrativă a celor două principate și la întocmirea Regulamentelor Organice, primele Constituții din istoria celor două principate române.

După moartea țarului Nicolae I al Rusiei, succesorul lui, Alexandru al II-lea al Rusiei, l-au trimis în 1855 pe Pavel Kisseleff la Paris ca ministru plenipotențiar, calitatea din care, în perioada 1856-1862, a sprijinit Unirea Principatelor Române. Generalul a rămas în diplomație și nu s-a mai întors niciodată în Rusia. Kiseleff a murit la Paris pe 26 noiembrie 1872, la vârsta de 84 de ani, și a fost înmormântat la Mănăstirea Donskoi din Moscova.