Prințesa
Vera Constantinovna s-a născut la Pavlovsk, pe 24 aprilie 1906, fiind cea mai
mică dintre cei nouă copii ai Marelui Duce Constantin Constantinovici, poet
respectat şi văr al țarului Nicolae al II-lea, și ai soției sale, Marea Ducesă
Elisabeta Mavrikievna. Nașii ei au fost fratele mai mare, Constantin
Constantinovici, și împărăteasa Alexandra Feodorovna. Mica ducesă avea opt ani atunci când arhiducele
Franz Ferdinand a fost asasinat și a izbucnit Primul Război Mondial, în vara
anului 1914. Vera se afla cu părinții și fratele ei, George, în Germania, în
vizită la rudele materne din Altenburg, şi, datorită intervenției împărătesei
germane, Augusta Viktoria din Schleswig-Holstein, li s-a permis să se întoarcă
în Rusia. Fraţii mai mari ai Verei au fost înrolaţi imediat în armată şi fratele
ei preferat, Oleg, a fost ucis pe câmpul de luptă.
După moartea
Marelui Duce Constantin, în 1916, Vera s-a mutat împreună cu mama și fratele ei,
George, la Palatul de Marmură din Petrograd, lăsându-l pe Pavlovsk pe fratele său
mai mare, prințul Ivan Constantinovici. În timpul guvernării de după Revoluția
din octombrie, prințesa Vera, mama ei și fratele George au fost şi ei duşi la
Pavlovsk, unde au trăit în sărăcie, mama fiind forțată să vândă bijuteriile familiei
pentru a le asigura traiul. Au rămas în palat până în vara anului 1918, când au
fost obligaţi să-l părăsească și să îşi ia un apartament în oraș.
În timpul
revoluției ruse, patru dintre frații Verei au fost arestaţi de bolșevici. Numai
prințul Gabriel a fost eliberat în cele din urmă, ceilalţi trei - Ivan,
Constantin și Igor - fiind uciși la Alapaevsk, împreună cu alţi membri ai
familiei imperiale, în iulie 1918.
Inițial, mama
ei, Marea Ducesă Elisabeta Mavrikievna nu a vrut să părăsească Rusia,
amintindu-și cuvintele răposatului ei soț: “dacă Rusia are nevoie, e de datoria
Romanovilor să o ajute”. Cu toate acestea, pentru că situația lor devenea din
ce în ce mai periculoasă, a acceptat o ofertă făcută de prietena sa, regina
Victoria, prin intermediul ambasadorului Suediei, de a se stabili în Suedia.
În octombrie
1918, prințesa Vera, în vârstă de doisprezece ani, alături de mama sa, fratele
ei, George, și câţiva dintre copiii fraţilor mai mari ucişi de bolşevici s-au
îmbarcat pe nava suedeză Ångermanland, şi au ajuns la Stockholm, la invitația
reginei Victoria.
Vera a
locuit împreună cu mama și fratele ei, George, în următorii doi ani în Suedia,
mai întâi la Stockholm și apoi la Saltsjöbaden. În 1920 s-au mutat la
Bruxelles, iar în 1922, unchiul Verei, ducele Ernest al II-lea din
Saxe-Altenburg i-a invitat să se mute în Germania. S-au instalat în castelul familiei
mamei de lângă Leipzig, în micul oraș Altenburg, unde mama, Ecaterina, avea să
moară de cancer pe 24 martie 1927. Rămasă fără mijloace suficiente de
subzistență, Vera Constantinovna s-a mutat în Bavaria, apoi la Londra, cu
fratele ei, George. Când, doi ani mai târziu, George s-a mutat în Statele
Unite, prinţesa Vera s-a întors la Altenburg unde a trăit pentru următorii ani.
Prințul George
a murit în New York în 1938, iar Vera a trăit în Germania în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial, lucrând ca traducătoare într-o tabără pentru prizonierii
de război. Pentru că încercase să-i ajute pe deținuți, oficialii germani au concediat-o.
La începutul
anului 1945, trupele americane au ajuns la Altenburg. După ce a auzit că,
potrivit Conferinței de la Potsdam, Altenburg urma să facă parte din zona de
ocupație sovietică, prințesa Vera a fugit pe jos, cu vărul ei, prințul
Ernst-Friedrich Saxe-Altenburg, parcurgând 240 de kilometri în 12 zile. Prințesa
Vera s-a stabilit la Hamburg şi, până în 1949, a lucrat ca traducătoare la filiala
britanică a Crucii Roșii. În tot acest timp a refuzat să-și asume protecția
oferită de diverse țări europene sau vreo altă cetăţenie, considerându-se
rusoaică. "Nu am părăsit Rusia", a declarat ea la un moment dat,
"ci Rusia m-a părăsit pe mine".
În 1951 Vera
s-a mutat în Statele Unite, unde a lucrat pentru Fundația Tolstoi, care oferea
ajutor rușilor aflați în dificultate. În următoarele decenii a locuit la New
York și a fost foarte activă în organizații de caritate, fiind inclusiv voluntar
la Fondul de Asistență al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei.
S-a retras din viaţa publică în aprilie 1971. Prințesa
Vera a păstrat vie aura istoriei trăite, fiind ultimul membru supraviețuitor al
familiei sale care îşi putea aminti splendoarea Rusiei imperiale.
Prințesa a
murit în casa de îngrijire a bătrânilor din Valley Cottage, New York, pe care o
susţinea financiar Fundația Tolstoi, pe 11 ianuarie 2001, la vârsta de 95 de
ani, şi a fost înmormântată lângă fratele ei, prințul George, la cimitirul
Mănăstirii Ortodoxe Ruse din New York. Vera Constantinovna nu s-a căsătorit
niciodată și nu a avut copii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti