Drumul Iranului spre dictatura militaro-religioasă

Ayatollahul Ruhollah Musavi Khomeini s-a născut pe 24 septembrie 1902 sub numele de Ruhollah Mostafavi Musavi Khomeini în provincia iraniană Markazi, aflată la o distanță de 325 km de Teheran. Era fiul lui Mostafa Hindi, iar după moartea tatălui, în 1903, mama sa s-a ocupat de creșterea si educaţia lui. De la vârsta de 6 ani a început să studieze Coranul.

Ayatollahul Khomeini

Multe din ideile politice și religioase ale lui Khomeini fuseseră iniţial considerate progresive și reformiste de către intelectualii de stânga și de activiști înainte de declanșarea Revoluției.

În 1929, Khomeini s-a căsătorit cu Khadijeh Saqafi, fiica unui cleric din Teheran, în vârstă de 16 ani. Au avut șapte copii, dar doar cinci au supraviețuit copilăriei.

Khomeini a petrecut mai mult de 14 ani în exil, în mare parte în orașul irakian Najaf, de unde a fost expulzat în 1978 de Saddam Hussein.

Până la sfârșitul anilor 1960, Khomeini era considerat un “marja-e taqlid”, un model pentru sute de mii de șiiţi, unul dintre șase modele din lumea Shia.

Mai târziu a publicat o carte intitulată Hokumat-e Islami: Velayat-e faqih în care și-a expus ideile despre guvernare. Printre altele, susţinea că legile societății ar trebui să fie alcătuite doar din legile lui Dumnezeu (Sharia), care „oferă instrucțiuni și stabilesc norme” pentru fiecare temă a vieții umane.

Ayatollahul Khomeini

Acest sistem de guvernare clericală îl considera necesar pentru a preveni nedreptatea, corupția, opresiunea de către cei puternici asupra celor săraci și slabi. O formă modificată a acestui sistem a fost adoptată după ce Khomeini și adepții săi au preluat puterea, iar el a fost numit lider suprem al Republicii Islamice.

După ce a ajuns la conducere, Khomeini a avut ciocniri cu intelectualii iranieni moderniști și seculari. Acest conflict a ajuns la apogeu în timpul scrierii Constituției islamice, când multe ziare au fost interzise de guvern.

Khomeini le-a declarat furios intelectualilor:

Azatollahul Khomeini

“Da, noi suntem reacționari, iar voi sunteți intelectuali luminați: voi, intelectualii, nu doriți ca noi să dăm cu 1400 de ani înapoi. Voi vreți libertate, libertate față de orice, libertate pentru partide, voi doriți toate libertățile, voi intelectualii: libertate care ne va corupe tineretul, libertate care va deschide drum liber opresorilor, libertate care ne va trage nația la fund”.

Într-un discurs din 1 februarie 1979, ţinut în faţa unei mulțimi uriașe, imediat după ce s-a întors din exil, Khomeini le-a promis iranienilor că regimul său va promova un guvern ales popular care va reprezenta poporul Iranului, iar clerul nu va interveni în treburile politice ale statului. Le-a spus oamenilor că nimeni nu va rămâne fără adăpost, că iranienii vor avea telefon gratuit, încălzire, electricitate, servicii de transport și petrol, toate gratuite.

Dar, sub guvernarea lui Khomeini, Sharia a fost reintrodusă, codul vestimentar islamic a fost aplicat atât bărbaților cât și femeilor şi respectarea era strict controlată de Gărzile Revoluționare Islamice. Femeile aveau obligația să își acopere părul, iar bărbații nu aveau voie să poarte pantaloni scurți. Au fost interzise băuturile alcoolice, majoritatea filmelor occidentale, înotul sau plaja în spaţii comune pentru femei şi bărbaţi.

Programul de educație a fost islamizat la toate nivelurile. Transmiterea oricărei muzici, alta decât cea religioasă la radio și televiziunea iraniană a fost interzisă de Khomeini în iulie 1979.

La doar trei săptămâni de la preluarea puterii, a desființat legea divorțului şi a scăzut vârsta minimă de căsătorie a fetelor la 13 ani și chiar a permis ca fetele de peste șapte ani să se poată căsători dacă un medic semnează un certificat privind maturitatea lor sexuală. Au fost adoptate legi care au încurajat poligamia și au încadrat adulterul ca cea mai înaltă formă de infracțiune.

Starea de sănătate a lui Khomeini s-a degradat cu câțiva ani înainte de moartea sa. După ce a petrecut unsprezece zile în spitalul din Jamaran, Ruhollah Khomeini a murit pe 3 iunie 1989, în urma a suferit cinci atacuri de cord în doar zece zile.

Conform estimărilor oficiale ale Iranului, 10 milioane de oameni s-au aliniat pe o distanţă de 32 de kilometri către cimitirul Behesht-e Zahra din Teheran, locul unde, pe 11 iunie 1989, a fost înmormântat Ayatollahul Ruhollah Khomeini.

Marele Ayatollah Hussein-Ali Montazeri, fost student al lui Khomeini și o figură majoră a revoluției, fusese ales pentru a-i fi succesor. Dar la începutul lui 1989, Montazeri a început să solicite liberalizarea pieţei economice şi libertate pentru înfiinţarea partidelor politice. Khomeini, furios, l-a eliminat din funcția de succesor official şi l-a arestat sub acuzația de activități contrarevoluționare.

Ayatollahul Ali Khamenei

Rămas fără urmaş, Khomeini a cerut convocarea unei Adunări pentru revizuirea Constituției şi l-a ales pe Ali Khamenei, un adept care avea aceleaşi credinţe stricte, ca succesor. Ayatollahul Khamenei a devenit lider suprem pe 4 iunie 1989 şi este astăzi, la 81 de ani, principalul actor în criza iraniană declanşată de uciderea celui mai puternic general iranian, Qasem Soleimani.

Teheranul a arborat pentru prima dată în istorie steagul roşu deasupra moscheii Jamkaram, considerată loc sacru. Arborarea steagului roşu simbolizează începerea unui "război sângeros” în cultura arabă, potrivit  Daily Mail.

Steagurile roşii din tradiţia şiită simbolizează sângele vărsat pe nedrept şi servesc ca un apel pentru a răzbuna o persoană ucisă, scrie The Sun. Steagurile roşii au fost arborate şi la manifestaţii din Teheran, potrivit  Daily Mail . CNBC scrie că steagul roşu a fost ridicat şi în Qom, al şaptelea oraş ca mărime din Iran.