Treceți la conținutul principal

Coco Chanel, stilul secolului XX

Celebra Coco Chanel s-a născut într-o familie săracă. Tatăl ei, Albert, era vânzător ambulant de țesături, iar mama, Jeanne Devolle, era croitoreasă. După moartea mamei, Gabrielle Chanel a petrecut șase ani în orfelinatul bisericii catolice Abbaye d'Aubazine, apoi a urmat, timp de doi ani, colegiul Notre-Dame, unde a învățat să coasă.


Ajunsă la 18 ani, tânăra începe să cânte la cafeneaua "Moulins La Rotonde" și, în aceeași perioadă, își găsește un loc de muncă într-un magazin de stofe. La Caffè Rotond admiratorii o alintă Coco, nume provenit de la melodiile pe care obișnuia să le cânte: "Qui a vu Coco?" și "Ko-Ko-Ri-Ko".
În 1904, cunoaște un bărbat foarte influent care îi va schimba viața, pe baronul Étienne Balsan a cărui familie avea afaceri în industria textilă. Coco devine amanta lui și se mută într-una din casele baronului. Începe, din pasiune și doar pentru uz propriu, să creeze pălării care vor fi apreciate de toate doamnele bine situate din aristocraţie. Pasiunea ei se va transforma în curând într-o o mică afacere, devenind creatoare de pălării în 1908.
În 1909, Chanel deschide un magazin la parterul apartamentelor lui Balsan din Paris și acesta devine locul de întâlnire al elitei pariziene care forma clientela stilistei de pălării. Așa l-a cunoscut și pe Arthur Capel, care a ajutat-o să-și transfere activitatea în 21 Rue Cambon, iar în 1913 Coco deschide un alt magazin la Deauville, în 1915 unul la Biarritz și în 1921 se lansează pe piața parfumurilor şi, convinsă că parfumurile pe bază de flori și mosc nu au viitor, promovează o rețetă pe bază de aldehide și zahăr fermentat. Parfumurile create cu ajutorul unui chimist îi sunt prezentate în niște sticluțe numerotate de la 1 la 5 și de la 20 la 24. Stilista a ales două parfumuri, dar până la urmă a rămas la numărul 5 căruia nu i-a schimbat numele și care a devenit, în scurt timp, parfumul cel mai vândut în lume.
În 1929 a început să creeze pantofi, bijuterii, genți, eșarfe, curele și bijuterii, iar atelierul ei din Rue Cambon 21 a devenit un punct de reper pentru pentru toate doamnele la modă.
În 1926 Chanel a ieșit pe piață cu „petit noir", mica rochie neagră considerată piesa cea mai importantă din istoria îmbrăcămintei de până acum. În 1932 atelierele ei ofereau locuri de muncă pentru 4000 de persoane, iar vânzările hainelor sale au ajuns la circa 28 de mii de modele pe an. În 1939, când începe cel de-al doilea război mondial, Chanel închide atelierul și își concediază toți angajații din Rue Cambon, lăsând doar parfumeria deschisă. După război Coco a fost acuzată de colaborare cu naziștii și s-a retras în Elveția, vânzând toate drepturile mărcii Chanel lui Pierre Wertheimer.
Ajunsă la 70 de ani, bătrâna doamnă decide să își reia afacerea. Îl descoperă pe tânărul stilist Christian Dior și, pe 5 februarie 1954, la boutique-ul din Rue Cambon 21 prezintă o nouă colecție bazată pe stilul anilor '20.
Gabrielle Coco Chanel va muri pe 10 ianuarie 1971, la vârsta de 87 de ani, în apartamentul ei din Hotel Ritz din Paris.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp