Celebra Coco Chanel s-a născut într-o familie săracă. Tatăl ei, Albert, era vânzător ambulant de țesături, iar mama, Jeanne Devolle, era croitoreasă. După moartea mamei, Gabrielle Chanel a petrecut șase ani în orfelinatul bisericii catolice Abbaye d'Aubazine, apoi a urmat, timp de doi ani, colegiul Notre-Dame, unde a învățat să coasă.
Ajunsă la 18 ani, tânăra începe să cânte la cafeneaua "Moulins La Rotonde" și, în aceeași perioadă, își găsește un loc de muncă într-un magazin de stofe. La Caffè Rotond admiratorii o alintă Coco, nume provenit de la melodiile pe care obișnuia să le cânte: "Qui a vu Coco?" și "Ko-Ko-Ri-Ko".
În 1904, cunoaște un bărbat foarte influent care îi va schimba viața, pe baronul Étienne Balsan a cărui familie avea afaceri în industria textilă. Coco devine amanta lui și se mută într-una din casele baronului. Începe, din pasiune și doar pentru uz propriu, să creeze pălării care vor fi apreciate de toate doamnele bine situate din aristocraţie. Pasiunea ei se va transforma în curând într-o o mică afacere, devenind creatoare de pălării în 1908.
În 1909, Chanel deschide un magazin la parterul apartamentelor lui Balsan din Paris și acesta devine locul de întâlnire al elitei pariziene care forma clientela stilistei de pălării. Așa l-a cunoscut și pe Arthur Capel, care a ajutat-o să-și transfere activitatea în 21 Rue Cambon, iar în 1913 Coco deschide un alt magazin la Deauville, în 1915 unul la Biarritz și în 1921 se lansează pe piața parfumurilor şi, convinsă că parfumurile pe bază de flori și mosc nu au viitor, promovează o rețetă pe bază de aldehide și zahăr fermentat. Parfumurile create cu ajutorul unui chimist îi sunt prezentate în niște sticluțe numerotate de la 1 la 5 și de la 20 la 24. Stilista a ales două parfumuri, dar până la urmă a rămas la numărul 5 căruia nu i-a schimbat numele și care a devenit, în scurt timp, parfumul cel mai vândut în lume.
În 1929 a început să creeze pantofi, bijuterii, genți, eșarfe, curele și bijuterii, iar atelierul ei din Rue Cambon 21 a devenit un punct de reper pentru pentru toate doamnele la modă.
În 1926 Chanel a ieșit pe piață cu „petit noir", mica rochie neagră considerată piesa cea mai importantă din istoria îmbrăcămintei de până acum. În 1932 atelierele ei ofereau locuri de muncă pentru 4000 de persoane, iar vânzările hainelor sale au ajuns la circa 28 de mii de modele pe an. În 1939, când începe cel de-al doilea război mondial, Chanel închide atelierul și își concediază toți angajații din Rue Cambon, lăsând doar parfumeria deschisă. După război Coco a fost acuzată de colaborare cu naziștii și s-a retras în Elveția, vânzând toate drepturile mărcii Chanel lui Pierre Wertheimer.
Ajunsă la 70 de ani, bătrâna doamnă decide să își reia afacerea. Îl descoperă pe tânărul stilist Christian Dior și, pe 5 februarie 1954, la boutique-ul din Rue Cambon 21 prezintă o nouă colecție bazată pe stilul anilor '20.
Gabrielle Coco Chanel va muri pe 10 ianuarie 1971, la vârsta de 87 de ani, în apartamentul ei din Hotel Ritz din Paris.
Ajunsă la 18 ani, tânăra începe să cânte la cafeneaua "Moulins La Rotonde" și, în aceeași perioadă, își găsește un loc de muncă într-un magazin de stofe. La Caffè Rotond admiratorii o alintă Coco, nume provenit de la melodiile pe care obișnuia să le cânte: "Qui a vu Coco?" și "Ko-Ko-Ri-Ko".
În 1904, cunoaște un bărbat foarte influent care îi va schimba viața, pe baronul Étienne Balsan a cărui familie avea afaceri în industria textilă. Coco devine amanta lui și se mută într-una din casele baronului. Începe, din pasiune și doar pentru uz propriu, să creeze pălării care vor fi apreciate de toate doamnele bine situate din aristocraţie. Pasiunea ei se va transforma în curând într-o o mică afacere, devenind creatoare de pălării în 1908.
În 1909, Chanel deschide un magazin la parterul apartamentelor lui Balsan din Paris și acesta devine locul de întâlnire al elitei pariziene care forma clientela stilistei de pălării. Așa l-a cunoscut și pe Arthur Capel, care a ajutat-o să-și transfere activitatea în 21 Rue Cambon, iar în 1913 Coco deschide un alt magazin la Deauville, în 1915 unul la Biarritz și în 1921 se lansează pe piața parfumurilor şi, convinsă că parfumurile pe bază de flori și mosc nu au viitor, promovează o rețetă pe bază de aldehide și zahăr fermentat. Parfumurile create cu ajutorul unui chimist îi sunt prezentate în niște sticluțe numerotate de la 1 la 5 și de la 20 la 24. Stilista a ales două parfumuri, dar până la urmă a rămas la numărul 5 căruia nu i-a schimbat numele și care a devenit, în scurt timp, parfumul cel mai vândut în lume.
În 1929 a început să creeze pantofi, bijuterii, genți, eșarfe, curele și bijuterii, iar atelierul ei din Rue Cambon 21 a devenit un punct de reper pentru pentru toate doamnele la modă.
În 1926 Chanel a ieșit pe piață cu „petit noir", mica rochie neagră considerată piesa cea mai importantă din istoria îmbrăcămintei de până acum. În 1932 atelierele ei ofereau locuri de muncă pentru 4000 de persoane, iar vânzările hainelor sale au ajuns la circa 28 de mii de modele pe an. În 1939, când începe cel de-al doilea război mondial, Chanel închide atelierul și își concediază toți angajații din Rue Cambon, lăsând doar parfumeria deschisă. După război Coco a fost acuzată de colaborare cu naziștii și s-a retras în Elveția, vânzând toate drepturile mărcii Chanel lui Pierre Wertheimer.
Ajunsă la 70 de ani, bătrâna doamnă decide să își reia afacerea. Îl descoperă pe tânărul stilist Christian Dior și, pe 5 februarie 1954, la boutique-ul din Rue Cambon 21 prezintă o nouă colecție bazată pe stilul anilor '20.
Gabrielle Coco Chanel va muri pe 10 ianuarie 1971, la vârsta de 87 de ani, în apartamentul ei din Hotel Ritz din Paris.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti