"Tarul a murit, traiascä tarul!" Acestea au fost cuvintele care s-au
auzit la Paris, in cartierul bisericii rusesti cand clopotele
sunau jalnic a moarte pentru marele duce Cyril, seful din exil al casei
Romanovilor.
Nascut in 1876 la Tsarskoye Selo, in palatul bunicului sau, Alexandru al II-lea, marele duce Cyril Vladimirovici era fiul marelui duce Vladimir, unchiul tarului Nicolae al II-lea. Cyril a fost ofiter de marina la 20 de ani, a ridicat pavilionul rusesc la Port Arthur, iar cativa ani mai tarziu se afla la bordul crucisatorului Petropavlovsk, sub comanda amiralului Makharoff, comandantul flotei ruse din Extremul Orient.
Crucisatorul a fost lovit din plin de artileria japoneza si s-a scufundat. Desi era serios ranit, marele duce Cyril a reusit sa scape pe o pluta improvizata, fiind unul dintre putinii supravietuitori ai naufragiului. Comandantul Makharoff si 600 de marinari rusi au murit in tragedia din 1904.
Un an mai tarziu, 1905, marele duce s-a casatorit cu principesa Victoria Feodorovna de Saxa Coburg-Gotha, sora Reginei Maria a Romaniei. Marea ducesa, indragostita iremediabil de Cyril, a divortat pentru el de principele de Hesa Darmstadt, supunandu-se oprobiului familiilor domnitoare ale Europei cu care ambii se inrudeau.
Tarul Nicolae al II-lea a exilat pentru un timp perechea ducala, conform regulilor stricte ale Curtii Imperiale, iar cei doi au fost nevoiti sa locuisca un timp in Franta.
Dupa trei ani, tarul Nicolae al II-lea i-a reacordat gradul de căpitan în marină si l-a reabilitat, oferindu-i locul cuvenit in familia imperiala. Soției lui i s-a oferit titlul de Mare Ducesă a Rusiei. Cei doi au avut trei copii, doua fete si un baiat.
Cand a izbucnit Revolutia de la Petrograd, marele duce Cyril era comandant al garzii imperiale. Printr-o minune a izbutit sa scape din Rusia si, dupa multiple peregrinari prin Finlanda, Elvetia si Germania, s-a stabilit, impreuna cu ducesa Victoria, definitiv in Franta.
Cateva luni mai tarziu, in noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, intreaga familie a varului sau, tarul Nicolae al II-lea, a fost asasinata in subsolul Casei Ipatiev, la Ecaterinburg, iar Cyril a fost proclamat sef al Casei Imperiale de Rusia si tar al tuturor rusilor.
Douazeci de ani a trait Cyril in exil, iar dupa moartea lui, in 1938, unicul sau fiu, tareviciul Vladimir, a fost proclamat sef al casei Romanov si tar neincoronat peste mai mult de 5 milioane de supusi, rusi care au fugit de teroarea regimul bolsevic. Dupa inmormantarea marelui duce Cyril, cei ce l-au condus pe ultimul drum, apropiati ai familiei imperiale, nobili de cel mai inalt rang - azi negustori, soferi sau chelneri la Paris - l-au aclamat pe noul tar.
Nascut in 1876 la Tsarskoye Selo, in palatul bunicului sau, Alexandru al II-lea, marele duce Cyril Vladimirovici era fiul marelui duce Vladimir, unchiul tarului Nicolae al II-lea. Cyril a fost ofiter de marina la 20 de ani, a ridicat pavilionul rusesc la Port Arthur, iar cativa ani mai tarziu se afla la bordul crucisatorului Petropavlovsk, sub comanda amiralului Makharoff, comandantul flotei ruse din Extremul Orient.
Crucisatorul a fost lovit din plin de artileria japoneza si s-a scufundat. Desi era serios ranit, marele duce Cyril a reusit sa scape pe o pluta improvizata, fiind unul dintre putinii supravietuitori ai naufragiului. Comandantul Makharoff si 600 de marinari rusi au murit in tragedia din 1904.
Un an mai tarziu, 1905, marele duce s-a casatorit cu principesa Victoria Feodorovna de Saxa Coburg-Gotha, sora Reginei Maria a Romaniei. Marea ducesa, indragostita iremediabil de Cyril, a divortat pentru el de principele de Hesa Darmstadt, supunandu-se oprobiului familiilor domnitoare ale Europei cu care ambii se inrudeau.
Tarul Nicolae al II-lea a exilat pentru un timp perechea ducala, conform regulilor stricte ale Curtii Imperiale, iar cei doi au fost nevoiti sa locuisca un timp in Franta.
Dupa trei ani, tarul Nicolae al II-lea i-a reacordat gradul de căpitan în marină si l-a reabilitat, oferindu-i locul cuvenit in familia imperiala. Soției lui i s-a oferit titlul de Mare Ducesă a Rusiei. Cei doi au avut trei copii, doua fete si un baiat.
Cand a izbucnit Revolutia de la Petrograd, marele duce Cyril era comandant al garzii imperiale. Printr-o minune a izbutit sa scape din Rusia si, dupa multiple peregrinari prin Finlanda, Elvetia si Germania, s-a stabilit, impreuna cu ducesa Victoria, definitiv in Franta.
Cateva luni mai tarziu, in noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, intreaga familie a varului sau, tarul Nicolae al II-lea, a fost asasinata in subsolul Casei Ipatiev, la Ecaterinburg, iar Cyril a fost proclamat sef al Casei Imperiale de Rusia si tar al tuturor rusilor.
Douazeci de ani a trait Cyril in exil, iar dupa moartea lui, in 1938, unicul sau fiu, tareviciul Vladimir, a fost proclamat sef al casei Romanov si tar neincoronat peste mai mult de 5 milioane de supusi, rusi care au fugit de teroarea regimul bolsevic. Dupa inmormantarea marelui duce Cyril, cei ce l-au condus pe ultimul drum, apropiati ai familiei imperiale, nobili de cel mai inalt rang - azi negustori, soferi sau chelneri la Paris - l-au aclamat pe noul tar.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti