Pe la 1866, portul bucurestenilor adoptase imbracamintea croita din stofe aduse de afara si intocmita dupa moda asa-zis nemteasca, pe care au imbratisat-o toate clasele urbane. La barbati, cei din tagma boiereasca staruiau inca in moda si croiala frantuzeasca pe care o adusese bonjuristii pe la 1848.
Moda aceea impunea, chiar pentru tinuta zilelor de lucru redingota neagra sau albastra inchis, cu pantalonul de culoarea oului de rata si cu jiletca (gilet) din stofa de matase galbuie, cu floricele rare de culoare mai inchisa. Cravatele din matase neagra fara lustru, innodate in nod de funda, de plastron sau de regard. Cei cu gusturi si pretentii de artisti ori intelectuali purtau fasii zise La Vallière", pe care le inodau in funda mare si moale, in jur
ul gulerelor albe, tari si inalte, nerasfrânte la colturi si care le tineau gâtul intepenit. Pe cap purtau numai jobenul (tilindru) sau melon-ul (cipag), palarie tare, in forma rotunda emisferica, uneori de culoare cenusie. Iar ca incaltaminte, ghetele moi, fara deschizatura pe nasturi sau pe sireturi, ci numai cu "bizeturi" (besezen) laterale de panza elastica pentru a inlesni tragerea pe picior.
Rufaria se purta numai alba, cu pieptul si mânecutele camasii intarite in scrobeala si lustruite.Ciorapii, ca si manusile, de culoare
galbuie, in afara situatiilor in care tinuta de gala se impunea. In acest caz, ciorapii erau numai negri, iar manusile glacée", albe ca zapada.
Din tinuta domnilor mai faceau parte: ceasornicul cu capace care se purta in buzunarul vestei si cu lantisor petrecut prin inchizatoarea nasturilor de pe
piept, pana la buzunarul opus unde, la capatul lantului, se punea un creion mecanic, un medalion cu vreo fotografie draga si, uneori, cutiuta cu tabac de tras pe nas; apoi tabachera cu tutun si tigaretul de fildes, de chililibar, de abanos sau de sidef.
Si, in sfarsit, bastonul, neincovoiat si cu maner de aur, de argint, de fildes, de baga ori de sidef, daca nu chiar din corn de cerb. Uneori manerul nu era fixat de baston, ci se prelungea inlauntrul lui cu o lama de stilet, pentru eventuala nevoie de aparare.
Ochelarii se purtau prinsi doar de spinarea nasului si aveau la dreapta un siret ce se prindea de chiotoarea hainei pentru ca, daca s'ar fi desprins, sa nu cada sa se sparga. Ca amanunte ale tinutei barbatesti, amintim umbrela de soare, imbracata cu borangic chinezesc (shantung) captusit cu matase verde
spre a apara si ochii de lumina prea tare a soarelui de vara.
Moda aceea impunea, chiar pentru tinuta zilelor de lucru redingota neagra sau albastra inchis, cu pantalonul de culoarea oului de rata si cu jiletca (gilet) din stofa de matase galbuie, cu floricele rare de culoare mai inchisa. Cravatele din matase neagra fara lustru, innodate in nod de funda, de plastron sau de regard. Cei cu gusturi si pretentii de artisti ori intelectuali purtau fasii zise La Vallière", pe care le inodau in funda mare si moale, in jur
ul gulerelor albe, tari si inalte, nerasfrânte la colturi si care le tineau gâtul intepenit. Pe cap purtau numai jobenul (tilindru) sau melon-ul (cipag), palarie tare, in forma rotunda emisferica, uneori de culoare cenusie. Iar ca incaltaminte, ghetele moi, fara deschizatura pe nasturi sau pe sireturi, ci numai cu "bizeturi" (besezen) laterale de panza elastica pentru a inlesni tragerea pe picior.
Rufaria se purta numai alba, cu pieptul si mânecutele camasii intarite in scrobeala si lustruite.Ciorapii, ca si manusile, de culoare
galbuie, in afara situatiilor in care tinuta de gala se impunea. In acest caz, ciorapii erau numai negri, iar manusile glacée", albe ca zapada.
Din tinuta domnilor mai faceau parte: ceasornicul cu capace care se purta in buzunarul vestei si cu lantisor petrecut prin inchizatoarea nasturilor de pe
piept, pana la buzunarul opus unde, la capatul lantului, se punea un creion mecanic, un medalion cu vreo fotografie draga si, uneori, cutiuta cu tabac de tras pe nas; apoi tabachera cu tutun si tigaretul de fildes, de chililibar, de abanos sau de sidef.
Si, in sfarsit, bastonul, neincovoiat si cu maner de aur, de argint, de fildes, de baga ori de sidef, daca nu chiar din corn de cerb. Uneori manerul nu era fixat de baston, ci se prelungea inlauntrul lui cu o lama de stilet, pentru eventuala nevoie de aparare.
Ochelarii se purtau prinsi doar de spinarea nasului si aveau la dreapta un siret ce se prindea de chiotoarea hainei pentru ca, daca s'ar fi desprins, sa nu cada sa se sparga. Ca amanunte ale tinutei barbatesti, amintim umbrela de soare, imbracata cu borangic chinezesc (shantung) captusit cu matase verde
spre a apara si ochii de lumina prea tare a soarelui de vara.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti