Treceți la conținutul principal

Trista poveste a siamezelor Daisy și Violet, actrițe semi-celebre în anii '30

Cele două surori s-au născut în Brighton, Anglia, pe 5 februarie 1908. Mama lor, o barmaniță necăsătorită, le-a adus pe lume fără să bănuiască măcar că ar fi însărcinată cu gemene. Daisy și Violet aveau șoldurile și fesele lipite, aveau același sistem circulator și un singur pelvis, dar nici un alt organ intern major afectat. 
Medicul James Augustus Rooth, cel care le-a adus pe lume, a făcut un raport complet al nașterii siamezelor pentru British Medical Journal. Ulterior, Societatea Medico-Chirurgicală din Sussex, în a carei atenție a ajuns neobișnuitul caz, a decis în unanimitate că încercarea de separare este exclusă, pentru că ar avea ca sigură consecință moartea uneia dintre fete. Cele două surori au fost primele din istoria nașterilor siameze din Anglia care au supraviețuit mai mult de câteva săptămâni.
Patroana mamei fetelor, sărmana barmaniță Kate Skinner, a văzut în evenimentul dramatic al angajatei ei o sursă de câștig. Le-a cumpărat efectiv pe cele două fete și le-a luat sub tutela familiei sale, schimbându-le inclusiv numele de familie. Soții Hilton le-au ținut sub un control strict, le-au obligat să ia lecții de dans și de muzică, sub amenințarea abuzurilor fizice și, imediat ce au crescut un pic, adică atunci când au ajuns la vârsta de 3 ani, au început să le exploateze.
Sub numele de "Gemenele Unite", familia Hilton le-a dus într-un turneu în Germania, apoi în Australia, iar în 1916 fetele au ajuns în Statele Unite. Aveau doar 8 ani și, evident, absolut toți banii pe care îi câștigau în spectacole aparțineau stapanilor lor. Ceva mai târziu, în 1926, cei doi soti Hilton le-au obligat să semneze un contract de exclusivitate cu daune exorbitante în cazul în care și-ar fi dorit să scape de managerii verosi.
Când Mary Hilton a murit, siamezele au fost efectiv lăsate moștenire fiicei acesteia, Edith Meyers, fiind ținute captive timp de mai mulți ani. Obligate să se îmbrace, să cânte și să danseze după cum voia noua stăpână, Daisy și Violet erau pedepsite drastic dacă încercau cumva să se împotrivească.
În 1931, după 23 de ani de când erau sclavele familiei Hilton și, apoi, ale fiicei acestora, siamezele și-au dat în judecată noii manageri și au obtinut eliberarea de verosul contract și pagube de 100.000 de euro.
Daisy s-a vopsit blondă și fetele au început să se imbrace diferit. Dar au continuat să apară pe scenă.
În scurt timp, Violet s-a îndrăgostit de muzicianul Maurice Lambert, dar căsătoria lor a fost imposibil de realizat. În 21 dintre statele americane au încercat să obțină aprobare, dar cei doi tineri au fost ferm refuzați de autorități.
În 1932, siamezele au apărut în filmul Freaks, iar popularitatea lor a început să crească.
După acest prim rol, însă, nu au mai primit niciun alt angajament. Doi ani mai târziu, în 1936, în căutare de publicitate și de noi contracte, Violet a mai încercat un truc. S-a căsătorit, de această dată având aprobarea autorităților, obținută în urma unor îndelungate procese în instanță, cu actorul homosexual James Moore. Căsătoria a fost formală, motiv pentru care, zece ani mai târziu, a fost anulată.
Cealaltă siameză, Daisy, s-a căsătorit în 1941 cu un dansator, Buddy Sawyer. Mariajul a fost la fel de formal ca al surorii ei. Tânărul era, și el, homosexual. După 10 zile, Buddy Sawyer a cerut divorțul.
În 1951 fetele au primit un contract pentru un nou film, Chained for Life, o peliculă inspirată chiar din viața lor, dar realizarea cinematografică a fost destul de proastă și, nu după mult timp, au intrat în uitare. Ultima dată când au apărut pe scena a fost în 1961, într-un turneu în Charlotte, Carolina de Nord. Aveau 53 de ani. Dar managerul le-a abandonat, pur și simplu, acolo și, cum nu aveau nici măcar bani de drum, au fost nevoite să se angajeze vânzătoare într-un magazin alimentar local.
Opt ani au lucrat la băcănia din Carolina de Nord și, într-o bună zi, șeful lor lor a alertat poliția pentru că nu s-au mai prezentat la magazin. Siamezele au fost descoperite moarte în locuința lor, raportul medico-legal notând că decesul a survenit din cauza unui virus gripal din Hong Kong. Prima se pare că a murit Daisy, Violet supraviețuindu-i între două și patru zile.
Gemenele au fost înmormântate împreună, în cimitirul Forest Lawn Vest din Charlotte, Carolina de Nord.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni