Moda la inceput de secol XX: Parfum de regina

Reginele vechiului nostru continent sunt rafinate în gusturi, iar parfumurile lor favorite nu sunt foarte excentrice.

Graţioasa Wilhelmina a Olandei prefera simplitatea şi modestia lalelei, floarea naţională a regatului. Ea nu întrebuinţa decât apă de colonie, câte o jumătate de litru pe zi. Toată cochetăria reginei statea in o baie de şapte minute căreia îi urmează imediat un duş rece.

Soţia regelui Eduard al VII-lea al Angliei,discreta Regina Alexandra, întrebuinţează un parfum misterios numit ess-bouquet, al cărui secret se transmite din preparator în preparator. Se crede, totuşi, că ess-bouquetul se face cu mosc, ambrozie, esenţă de trandafiri, violete, iasomie, floare de portocal şi levănţică - dificultatea stă în ştiinţa de a îmbina proporţiile acestor elemente atat de diverse. Grija prepararii parfumului o are o damă de la curte, o tânără frantuzoaica de neam nobil care a fost un timp vânzătoare la un mare negustor de parfumuri din Piaţa Operei.

Parfumul preferat de Elena de Muntenegru, regina mamă a Italiei, e facut din violete de Parma. Prinţesa Maria, graţioasa moştenitoare a tronului României, adoră esenţa de trandafiri, tripla esenţă de iasomie şi heliotropul.

Încântătoarea şi tânăra soţie a lui Alphonse XIII, Victoria Eugenie de Battenberg, a adoptat, de la sosirea ei în Spania, in mai 1906, un amestec de levănţică şi iris.
Împărăteasa Rusiei - alianţa cu Franţa o obligă - îşi procura parfumurile numai de la Paris. Alix de Hessa-Darmstadt, mai târziu Alexandra Feodorovna Romanova, aloca nu mai puţin de cincizeci de mii de lei pe an pentru îngrijirea frumuseţii sale. Special pentru ea se cultiva la Grase un tip de violete. Florile erau culese între cinci şi şapte seara, când aveau mirosul cel mai puternic.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Citiți mai multe

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

Citiți mai multe

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni

Citiți mai multe

DOSARE SECRETE

Faceți căutări pe acest blog