Treceți la conținutul principal

Mae West: Sex-appeal-ul meu n-are intentia sa devina anemic

Nascuta in 1893, fiica unui boxer, Mae West urca pe scenele de pe Broadway la doar noua ani: canta si danseaza si pare a deveni un copil minune al teatrului american.  Apoi, foarte repede, steaua ei apune. Aproape disperata, isi indreapta pasii spre apus, urmeaza trupele de actori ambulanti, apare in sute de comedii, interpreteaza roluri cand triste, cand caraghioase, face numere acrobatice la circ. Munceste cu ravna, pentru ca e imboldita de mirajul succesului. Dar are o reputatie stranie si indoielnica, dobandita pe scenele de provincie, in comedii pe care ea insasi le regizeaza si le interpreteaza. Piesele sale nu sunt deloc pe placul puritanilor  vremii.
Din cauza uneia dintre comediile sale, numita nici mai mult nici mai putin decat "Sex" ajunge pentru 10 zile la inchisoare. Scandalul creat in jurul numelui ei din pricina acestei piese ii aduce un pic de notorietate. Urmatoarea, "Profitorul", pusa in scena in Manhattan, la Bronx Opera House, in 1928, o aduce direct in fata tribunalului cu un proces ale carui detalii au facut deliciul vremii. Politia i-a arestat, imediat dupa reprezentatie, pe toti cei 56 de membri ai trupei de teatru pentru indecenta. Presa a descris spectacolul ca exhibitionist, vulgar, lipsit de decenta, de natura sa profaneze Broadway-ul.
Faima actritei atinsese cote de neimaginat. Desi hulita, Mae West se afla pe prima pagina a ziarelor de scandal. Acesta a fost doar primul pas spre celebritate.
Dar lumea filmului ii era inca interzisa. In ciuda staruintelor ei, usile de la Hollywood ramaneau inchise. La una dintre auditii, regizorul care a avut curaj sa o primeasca pe actrita cu reputatie atat de proasta i-a spus direct ca e prea grasa ca sa apara intr-un film si ca ar face bine sa tina un regim dietetic pentru a capata mai multa suplete si usurinta in miscari.
- Glumiti? a intrebat ea, miscandu-si soldurile. A venit timpul sä se sfarseasa cu aceste prostii. Barbatii sunt satui de regimul sec. Eu sunt regina sex-appeal-ului si sex-appeal-ul meu n-are nicidecum intentia sa devina anemic. Barbatii s-au plictisit sa tot vada inaintea ochilor schelete vrednice de... dansul macabru! Este refuzata pe loc si paraseste platourile de filmare la care ravnea de atata vreme.
Dezamagita de Hollywood, blonda incearca sa gaseasca alta cale de supravietuire la inceputul teribililor ani '30. Se angajeaza ca dactilografa si, o vreme, sta departe de lumina reflectoarelor. Nu foarte mult pentru ca, in 1932, primeste primul rol de la Paramount, Maudie Triplett in Nigt after night. Se apropia de 40 de ani, varsta la care oricine e considerat prea batran pentru Hollywood. Norocul ei, insa, se-abia incepe. Joaca, in urmatorii doi ani, in doua filme cu Cary Grant, apoi primeste aproape anual cate un rol, pana la mijlocul anilor '40. Inregistreaza cateva zeci de albume, apare din nou pe scenele de teatru, da interviuri, merge la aproape toate evenimentele mondene si afiseaza tinute extravagante. La aproape 61 de ani se marita cu Paul Novak, un fost Mister California, jucator de wrestling, cu 30 de ani mai tanar decat ea. Ramane o aparitie exotica si la batranete, reusind sa se mentina in atentia presei pana in 1980, anul mortii. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni