Treceți la conținutul principal

Impostorul american care a pacalit-o pe Regina Maria


Cum a intrat Weyman in camera Reginei


Bine imbracat, intr-o haina impecabila, cu pantalonii la dunga si jobenul pe cap, mergand cu pasi siguri, Stanley Weyman, cel mai mare impostor al secolului, a intrat intr-o dimineata din toamna anului 1926 in Hotel Ambasador si a cerut sa fie condus la apartamentele Majestatii Sale Regina Maria a Romaniei si ale Principesei Ileana care tocmai sosisera la New York.
Pe coridorul care ducea spre apartamentele regale misunau detectivi, insarcinati sa vegheze la siguranta celebrelor musafire.

Escrocul care l-a inselat pe presedintele Americii

Probabil daca acesti detectivi ar fi fost profesionisti, l-ar fi arestat imediat pe gentlemenul elegant care nu era altul decat impostorul care petrecuse trei ani in inchisoaea din Atlanta pentru ca s-a infiltrat in casa celui de-al douazeci si noualea presedinte american, Warren Harding, pe care, de asemenea, il inselase in privinta identitatii sale.
Dar nu, nimeni nu l-a recunoscut - in august 1926 - in acest gentilom perfect, sigur pe el, pe aventurierul Weyman.
La intrarea in apartamentele regale i-a iesit inainte un agent al sigurantei din Romania care n-a prea vrut sa-i lase cale libera vizitatorului.
- Permiteti-mi, domnule, i-a spus Weyman pe un ton atat de imperativ, incat agentul, impresionat si temandu-se sa nu comita vreo gafa neacordandu-i respectul cuvenit unei personalitati, s-a dat la o parte si l-a lasat sa treaca.
Regina Maria se afla in salonul sau particular, discutand cu prieteni americani.
- Majestatea Voastra imi da voie sa intru? a intrebat barbatul in timp ce isi depunea palaria si manusile.
- Desigur, spuse regina care socotise ca cineva care a izbutit sa treaca de sirul de agenti secreti are o funtie importanta
- Rog pe Majestatea Voastra sa binevoiasca sa spuna daca e multumita de apartamentele pe care le are, daca nu aveti de formulat vreo dorinta pe care am fi fericiti sa o putem realiza imediat. Majestatea Voastra trebuie sa plece din tara noastra cu amintirile cele mai bune.
- Dar nu, totul e perfect - raspunse regina. Si intrucat domnul i se parea cineva de seama, il invita sa ia loc.
Urmeaza o conversatie de 15 minute si Weyman are dibacia sa o faca pe Regina sa vorbeasca despre fel de fel de lucruri, despre clima din America, despre prohibitie, despre girls, etc. Regina emite opinii foarte interesante, apoi Weyman se ridica, se inclina cu o reverenta, ii saruta mana si pleaca spunandu-i:
- Din nou rog pe Majestatea Voastra sa-si aminteasca - daca are nevoie de cel mai mic servic
iu - ca sunt la ordinele Majestatii Voastre. N-aveti decat sa intrebati de Weyman, toata lumea ma cunoaste.
Apoi s-a ridicar si a plecat cu aceeasi autoritate.
Wymann a facut astfel un interviu exclusiv pentru un ziar din New York, singurul, de altfel, caci Regina refuzase sa primeasca pe ziaristi. Un mare cotidian voia, insa, sa aiba un interviu special cu Maria, Regina Romaniei, si s-a gandit sa il foloseasca pe Weyman.
Sterling Wymann fusese de mai multe ori la inchisoare, desi nu a fost niciodata un hot sau un escroc veritabil. Placerea sa cea mai mare era sa frecventeze personalitatile vremii si sa-si satisfaca vanitatea in tovarasia lor.

Principesa Fatima, sultana de Kabul, umilita la New York

Cea mai mare lovitura a dat-o in 1921, cand s-a infiltrat in anturajul Principesei Fatima, sultana de Kabul, aflata intr-o vizita la New York, si nimeni nu se mai putea apropia de ea. Agenti de publicitate, ziaristi, directori de companii, oficiali, toti erau nevoiti sa treaca pe la Weyman pentru a aranja o audienta la sultana Fatima. A reusit, numai el stie cum, sa obtina o intrevedere cu presedintele Warren Harding la Casa Alba. Sotia presedintelui l-a invitat apoi la un dejun, dar impostorul a disparut, asta dupa ce imprumutase sume mari de bani de la principesa afgana. Presa a acuzat-o pe tanara ca e ea insasi o impostoare, ca nu e de sange regal, astfel incat, supusa oprobiului, a fost nevoita sa paraseasca umilita New York-ul. Politia a deschis o ancheta, dar Weyman era de negasit.
Aventurile celebrului impostor american vor face obiectul unei postari separate pe pagina: https://www.facebook.com/DosareSecrete/

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni