Treceți la conținutul principal

Sisi, împărăteasă care a îndrăznit să-și alăpteze copilul

Împărăteasa Sisi
Avea doar 16 ani când s-a căsătorit cu Franz Joseph și a părăsit  Palatul Possenhopef pentru a se muta la Hofburg, în Viena. Delicata Sisi iubea circul, călărea foarte bine și scria poezii. Trusoul miresei era insignifiant, pentru că familia ei nu era extrem de bogată, piesele cele mai valoroase fiind daruri de la împărat. 
Prințesa Sofia
De când s-a mutat cu soțul ei la Hofburg, Sisi se simțea foarte singură, mai ales că soacra sa, severa Arhiducesă Sofia, profita de orice prilej pentru a o mustra. După cum reiese din jurnalul mamei împăratului, acesta nu era un mod de răzbunare, ci de educație. Imediat după căsătorie, arhiducesa Sofia a obligat-o pe adolescenta Sisi să studieze și să învețe cu rigurozitate complicatele reguli de la palat. 
Sisi a născut primul copil, pe Prințesa Sofia, la 5 mai 1855. Avea doar 17 ani, iar instinctele materne erau foarte puternice. Elisabeta se ruga zilnic de soacra ei să o lase să-și alăpteze fetița, dar arhiducesa era neînduplecată. Eticheta de la curtea imperială interzicea categoric un asemenea obicei.
- S-a mai auzit vreodată să îndrăznească cineva să vorbească în felul acesta, izbucnea Sofia de fiecare dată când împărăteasa încerca să o convingă. Drept să-ți spun, Elisabeta, te porți mai mult ca o nevastă de croitor decât ca soția unui mare împărat!
Arhiducesa Sofia
Într-una din zile, tânăra împărăteasă a plecat singură, îmbrăcată modest, la cumpărături pe Karstnerstrasse. A intrat în magazine, și-a cumpărat un parfum, niște ciorapi și o bonețică pentru micuța Sofia și o pipă pentru tatăl ei, ducele Max. La întoarcere, a intrat pe neobservate în palat și s-a oprit direct în camera fiicei ei. S-a aplecat asupra pătuțului, a luat-o în brațe ușor, căci micuța dormea, și s-a așezat cu ea la sân pe un scaun. Doica fetiței a intrat în panică. Se temea că bătrâna Arhiducesă Sofia va intra pe ușă și va face scandal. Exact în clipa următoare a apărut.
- Ce se petrece aici, a întrebat furioasă. Parcă ne-am înțeles în privința aceasta!
Franz Joseph și Sisi
- Ocupă-te de afacerile dumitale, e vorba de copilul meu, i-a răspuns tăios Sisi.
Tot personalul palatului Hofburg a aflat curând că împărăteasa se umilise atât de tare încât să intre în camera copilului, să-l scoată din patul său, să-l țină în brațe și - oroare - să-l pună la sân ca orice mamă de rând. 
Toată curtea imperială, fascinată de eticheta rigidă, s-a poziționat de partea bătrânei Arhiducese Sofia și a condamnat-o pe rebela împărăteasă.
Dar nu a trecut prea mult timp până când soacra lui Sisi a câștigat definitiv războiul. 
Franz Joseph, Sisi și cei trei copii
Toți copiii lui Sisi cu Franz Joseph au fost crescuți de bunica lor pentru că aceasta considera ca le poate da o educație mai bună. Un an mai târziu, la 12 iulie 1856, Sisi a născut-o pe Gisela. Micuța a fost despărțită de mama ei și crescută de către bunică. În urma unei vizite pe care Sisi a făcut-o în Ungaria (împotriva voinței Sofiei), împreună cu ambele fiice, Sofia și Gisela, fetele s-au îmbolnăvit grav de diaree. Gisela s-a recuperat rapid, însă Sofia, în vârstă de doi ani, a murit. Decesul primului ei copil a aruncat-o pe împărăteasa Elisabeta într-o gravă depresie, renunțând la lupta pentru copiii ei. La 21 august 1858 s-a născut singurul băiat al cuplului, Rudolf, iar zece ani mai târziu, încă o fiică. Prințesa Marie Valerie s-a născut în Ungaria, la Buda. Împărăteasa Sisi a fost în special atașată de Valerie, pentru că ea a fost singura pe care a putut să o crească fără implicarea severei ei soacre.  
Marie Valerie, copilul favorit al lui Sisi, a fost supranumită de unii curteni drept "Die Einzige" ("Singurul copil"). 





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni