Treceți la conținutul principal

Mostenirea printului nebun al Egiptului

Printul nebun Sef el Din si sotia sa din Turcia
Căsătoria tânărului rege Farouk al Egiptului cu frumoasa Farida, in ianuarie 1938, a readus în discutie unul dintre cele mai senzationale procese ale secolului XX. Este vorba de disputa aparuta intre sotia unui principe inrudit cu familia regala a Egiptului si mostenitorii directi ai acestuia.
Regele Fuad, tatal noului rege, a avut un cumnat, si el print al Egiptului, care era unchiul actualului rege Farouk si a carui soarta a fost extrem de aspra. Crescut in stilul caracteristic al Orientului, tânarul print a dovedit, inca din copilarie, gusturi bizare. Organiza lupte sangeroase intre cocosi, iar invingatorul capata medalii ce se atribuiau in mod obisnuit oamenilor.
Regele Farouk al Egiptului
Printul Sef el Din se imbraca intr-un mod bizar, având burnusuri somptuoase, turbane uriase, iar harnasamentul cailor lui era batut cu perle. La vârsta de 15 ani i s-a spus "printul nebun", iar porecla aceasta si-a pastrat-o pana la moarte. Fiind de o bogatie fabuloasa, printul Sef el Din si-a putut ingadui toate excentricitatile, care l-au dus, de alfel, la un sfarsit tragic. La varsta de 17 ani, cuprins de un acces de nebunie furioasa, s-a repezit asupra printului Fuad care avea sa devina mai tarziu regele Egiptului, in timp ce se aflau impreuna la o receptie a clubului Mohamed Ali si a tras asupra acestuia câteva focuri de revolver. Printul Fuad a fost grav ranit, iar consecinta a fost un defect de vorbire, pe care l-a avut intreaga viata.
Regele Fuad si prima sa sotie, printesa Shivakiar
Printul Sef  El Din, deferit Curtii criminale din Cairo a fost condamnat la patru ani de munca silnica.
Dupa ce si-a ispasit doi ani din pedeapsa, avându-se in vedere rangul lui nobiliar, a fost gratiat si exilat in Anglia, in Sussex, unde a fost internat intr-o casa de nebuni. In 1926, socrul printului, un anume Furudum Pasa, a reusit sa-l rapeasca cu complicitatea gardienilor si sa-l duca cu avionul la Paris. De la Paris, Furudum Pasa a reusit sa ajunga cu ginerele sau pe malurile Bosforului. Aici au incercar sa obtina pentru printul nebun cetatenia turca.
Regele Fuad
Este momentul cand a izbucnit primu1 scandal. Sora printului, printesa Shivakiar Ibrahim, având sprijinul regelui Fuad, primul ei sot (de care a divortat dupa doar trei ani de casnicie, inainte ca el sa devina sultan, apoi rege al Egiptului), a intentat proces in aceasta afacere. In fata instantei, printesa a adus certificate medicale, din care reiesea clar ca printul Sef el Din nu numai ca nu s-a vindecat, dar starea lui mintala este extrem de grava. In consecinta, instanta a decis ca printul nu poate sa-si schimbe nationalitatea. Tabara adversa, adica cei care erau departea printului, ca sa se razbune, l-au casatorit pe cu o tânara nobila turca, casatorie care s-a celebrat la Constantinopol in 1935, la 9 ani dupa fuga din Anglia.
Printesa Shivakiar Ibrahim a facut pentru a doua oara apel lafostul sau sot,
Regele Fuad, rugandu-l sa nu recunoasca actul de casatorie al fratelui ei. In 1936, Regele Fuad a declarat nula casatoria printului Sef el Din.
Intre timp, starea lui se agrava din ce in ce mai tare. Devenise de o cruzime periculoasa pentru cei din jurul sau, astfel ca, spre a se preintâmpina o nenorocire, armele de foc aflate in palatul printului erau incarcate cu cartuse oarbe. In primele saptamâni ale anului 1937, starea printului a devenit critica, iar in 18 noiembrie, acelasi an, a murit, se spune, in chinuri groaznice. Banuindu-se ca la mijloc este vorba despre o crima, s-a ordonat imediat autopsia. Guvernul egiptean, nefiind multumit cu primele rezultate, a cerut o a doua autopsie, trimitând 24 de medici spre a asista la aceasta operatic. Dar concluziile au indepartat suspiciunea unei morti violente, iar ramasitele pamântesti ale printului au fost inmormântate in Turcia. Pentru scurta vreme, insa, caci, in urma ordinului noului rege al Egiptului, Farouk, trupul neinsufletit a fost deshumat, readus in Egipt si ingropat cu toate onorurile la Cairo.
Shivakiar Ibrahim, sora printului nebun
Moartea printului a dat loc insa la un proces urias de mostenire. In timpul vietii sale, printul Sef el Din n-a putut dispune de nicio centima din imensa avere pe care o avea, deoarece se afla sub tutela inca de la vârsta de 17 ani, adica imediat dupa comiterea atentatului impotriva lui Fuad. Conform legilor egiptene, mostenitorii directi ai printului erau printesa Nevguvan, mama acestuia, care urma sa primeasca trei sute de milioane de lire egiptene, cei doi nepoti ai sai, care trebuiau sa primeasca fiecare cate doua sute de milioane de lire egiptene, precum si sora sa, printesa Shivakiar Ibrahim, care urma sa primeasca cinci sute de milioane lire egiptene.
Dar a mai aparut un pretendent la mostenire. Casatoria contractata in Turcia, in anul 1935, de catre printul Sef el Din, desi considerata ilegala de catre statul egiptean, a adus-o in carti pe sotia turcoaica a printului.  Intre Turcia si Egipt se incheiase un tratat special, prin care se stabilise ca printtul Sef el Din este supus egiptean. Sotia printului decedat a sustinut ca in acest tratat nu se pomenea nirnic despre casatoria ei cu printul nebun, astfel ca, din acest punct de vedere, ea se afla sub regimul legilor turcesti. Or, aceste legi nu prevad nicio clauza de nulitate a contractului de casatorie incheiat de printul Sel el Din. Procesul s-a dezbatut in fata tribunalului din Cairo si a fost extrem de interesant, având in vedere faima celor implicati, dar si suma fabuloasa care era disputata. Sentintele de la Cairo au exclus-o definitiv pe pretendenta la mostenire la drepturile care le-a cerut, iar averea printului nebun a fost impartita doar intre membrii familiei egiptene.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni