Farsele tragice din viaţa lui Molière: s-a căsătorit cu fiica fostei iubite şi a murit pe scenă, jucând în Bolnavul închipuit

Jean-Baptiste Poquelin s-a născut pe 15 ianuarie 1622 şi a fost fiul unuia dintre tapiţerii regelui Ludovic al XIII-lea. Rămas orfan de mamă, copilul a fost admis la prestigiosul Collège de Clermont iezuit. Când a ajuns la 18 ani, tatăl său i-a predat titlul de Tapissier du Roi și cel de valet de chambre, ceea ce-l aducea în contact frecvent cu regele.

Armande, soţia lui Molière

Dar tânărul era mai mult atras de aventuri decât de viaţa la curtea regală. În iunie 1643, împreună cu iubita sa, Madeleine Béjart, cu un frate și o sora a acesteia, a fondat compania teatrală L'Illustre Théâtre, care avea să falimenteze după doar doi ani, în 1645. Pentru că făcuse multe datorii în acest interval, Molière a fost forțat să stea câteva săptămâni la închisoare şi a fost eliberat cu ajutorul tatălui său.

Însoțit de Madeleine Béjart, a plecat apoi într-un turneu neorganizat, fiind un fel de comediant voiajor. De această dată are mai mult success şi timp de 14 ani a dus această viaţă bazată pe câştiguri efemere, dar şi pe multe acumulări de experienţe noi. A jucat inițial alături de companiile lui Charles Dufresne, iar când l-a întâlnit pe prințul de Conti, guvernatorul provinciei Languedoc, şi-a creat din nou propria companie de teatru pe care prinţul a sponsorizat-o.

Când Molière a ajuns la Paris în 1658, a primit recunoaşterea binemeritată şi titlul de Troupe de Monsieur. Trupa sa de teatru s-a alăturat unei companii italiene faimoase care juca Commedia dell'arte, a înfiinţat teatrul Petit-Bourbon, apoi, în 1662, s-a mutat, alături de partenerii săi italieni, la Théâtre du Palais-Royal. În 1662 s-a căsătorit cu tânăra Armande Béjart, despre care credea că este sora Madeleinei, iubita sa din tinereţe şi partenera lui cea mai dragă.

Madeleine Bejart, soacra lui Molière

S-a dovedit apoi că fata de 17 ani era, de fapt, fiica femeii, rezultatul unei relaţii cu Ducele de Modena. Molière, care avea 40 de ani la acel moment, habar n-avea că Madeleine încercase astfel să-şi protejeze propria reputaţie, cariera artistică şi să-şi ferească fiica de gura lumii care ar fi stigmatizat-o dacă ar fi aflat că este “copil din flori”. Armande crecuse sub ochii lui Molière, era ea însăşi actriţă, moştenise frumuseţea şi talentul mamei şi îl diviniza pe marele scriitor. În cei 11 ani cât au fost căsătoriţi, până la moartea lui, Armande i-a dăruit trei copii: Louis, Marie Madeleine Esprit şi Pierre Jean-Baptiste, dar numai fata a supravieţuit copilăriei. La un moment dat, după ce Molière a aflat adevărul, s-au despărţit, dar după o vreme, au decis să-şi continue mariajul.

În 1671, soacra lui Molière, actriţa Madeleine Béjart moare, iar Molière suferă enorm. În plus, starea sa de sănătate începe să se înrăutăţească.

Marele actor şi scriitor avea să se prăbuşească pe scenă pe 17 februarie 1673, la vârsta de 51 de ani, în timp ce juca în ultima sa piesă, Bolnavul închipuit, cel mai probabil din cauza unei hemoragii provocate de o tuberculoză pulmonară. După câteva ore murit fără împărtășanie, pentru că doi preoți au refuzat să vină să-l vadă, iar al treilea a ajuns prea târziu. Se spune că în acea zi purta culoarea galbenă şi de aici ar fi apărut în Franţa superstiția că galbenul aduce ghinion actorilor.

Conform ritualului diecezei de la Paris de la acea vreme, actorii nu aveau voie să fie îngropați în pământul sacru al unui cimitir dacă nu declaraseră înaintea decesului că renunţă la profesia lor. Cu toate acestea, văduva lui Molière, Armande, i-a cerut regelui Ludovic al XIV-lea permisiunea ca soțului ei să i se acorde dreptul de a avea o ceremonie de înmormântare normală, dar pe timpul nopţii. Regele Soare, un admirator al marelui scriitor, a fost de acord și astfel trupul lui Molière a fost înmormântat pe 21 februarie, la ora 9 seara, în partea din cimitirul Saint-Joseph rezervată copiilor nebotezați, într-un ritual simplu, fără a exista o slujbă de înmormântare, dar în prezenţa a doi preoţi.

În 1817 rămăşiţele sale au fost transferate la Cimitirul Père Lachaise şi au fost aşezate în apropiere de mormântul lui La Fontaine.