Rădăcinile românești ale Sofiei, Prințesa Albaniei

Prințesa Sofia Elena Cecilia de Schönburg-Waldenburg s-a născut pe 21 mai 1885, la Potsdam, Brandenburg, ca fiică a Prințului Ereditar Victor de Schönburg-Waldenburg și a Prințesei Lucia de Sayn-Wittgenstein-Berleburg. Tânăra a avut strămoși de origine albaneză, fiind descendentă a Ruxandrei Ghica, fiica lui Grigore I Ghica, domn al Țării Românești de două ori la mijlocul secolului al XVII-lea.

Bunicii materni ai prințesei Sofia au fost prințul Emil de Sayn-Wittgenstein-Berleburg și prima lui soție, prințesa Pulcheria Cantacuzino-Pașcanu. Ambii părinți ai fetei au murit când ea era mică așa că a petrecut mare parte din adolescență la moșia de la Fântânele din Moldova, pe care o dețineau rudele materne.

Pe 30 noiembrie 1906 Prințesa Sofia s-a căsătorit cu Prințul Wilhelm de Wied, nepotul Reginei Elisabeta a României, la Waldenburg, în Saxonia. Cuplul a avut doi copii, pe prințesa Marie Eleonore, care avea să moară în 1956 în închisoarea din Miercurea Ciuc și pe prințul ereditar Carol Victor despre care se știe că a emigrat în Germania.

Prințesa Sofia a fost apropiată de mătușa soțului ei, regina Elisabeta a României, pe care ea o cunoscuse de când s-a mutat în România, după moartea părinților ei.

Prințesa Sofia și Regina Elisabeta au pictat, au compus și cântat la instrumente muzicale împreună, iar regina a jucat un rol important în aducerea pe tronul Albaniei a soțului Sofiei, cerându-i lui Take Ionescu să convingă marile puteri să-l aleagă pe Wilhelm.

Sofia și soțul ei au ajuns în Albania la 7 martie 1914, la Durrës, care era capitala provizorie a micului regat. După șase luni, pe 3 septembrie 1914, țara a intrat într-o criză politică profundă, iar prințesa Sofia și prințul Wilhelm au părăsit Albania și nu s-au întors niciodată. Cei doi soți și copiii lor au venit în România și s-au stabilit aici, fiind protejații familiei regale.

Prințesa Sofia a murit pe 3 februarie 1936 la Fântânele, lângă Bacău, la vârsta de 50 de ani, iar soțul ei, prințul Wilhelm, a murit în 1945, la Predeal și a fost înmormântat în Biserica Lutherană din București.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Citiți mai multe

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Citiți mai multe

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...

Citiți mai multe

DOSARE SECRETE

Faceți căutări pe acest blog