Furtul Lordului Elgin: Marea dispută dintre Anglia și Grecia - frizele Parthenonului de la British Museum

Thomas Bruce, al VII-lea conte de Elgin și al XI-lea conte de Kincardine s-a născut pe 20 iulie 1766 în Broomhall, Fife, fiind al doilea fiu al lui Charles Bruce și al sotiei sale, Martha Whyte. A intrat în armată în Garda a 3-a scoțiană, iar în 1791 a fost numit ministru pentru Austria, apoi a fost ministru la Bruxelles și emisar extraordinar în Prusia. Dar numele său a rămas în istorie din cauza misiunii controversate de ambasador britanic pe care o va avea în Imperiul Otoman între 1799 și 1803.

Ajuns la post, contele Elgin, acționând la sfatul lui Sir William Hamilton, a contractat serviciile unui pictor și arheolog din Napoli, Giovanni Battista Lusieri care, însoțit de o echipă de sculptori, a ajuns la Atena în vara anului 1800.  

Artiștii au fost angajați în principal pentru realizarea unor desene și apoi reparații ale monumentelor antice, autoritățile oferindu-le facilități foarte limitate. Ulterior, Lordul Elgin a afirmat că, la mijlocul verii lui 1801, a primit un firman de la Înalta Poartă, care le-a permis angajaților săi nu numai să fixeze schele în jurul Parthenonul pentru a repara sculptura ornamentală și figurile deteriorate, dar și “pentru a scoate orice bucăți de piatră cu inscripții vechi sau figurile deteriorate”.

Acest firman nu a fost însă găsit în arhivele otomane, iar veridicitatea sa este contestată. Echipa angajată de Elgin a desfăcut mai mult de jumătate din metopele care înfățișau lupta zeilor cu titanii, lupta dintre lapiți și centauri și luptele atenienilor cu amazoanele, sculpturi și frize. Ulterior s-a afirmat că îndepărtarea efectivă a marmurilor antice din Atena nu a făcut parte din planul inițial al lui Elgin, cert este că în posesia diplomatului au intrat porțiuni din friză, metopele și sculpturi frontale ale Parthenonului, dar și elemente din templul Atenei Nike și alte diferite antichități din Attica.

O parte din colecția Elgin a fost pregătită pentru îmbarcarea în Anglia în 1803, când mandatul de ambasador al acestuia s-a încheiat. Dar pictorul Lusieri a rămas în continuare în Imperiul Otoman și s-a ocupat de completarea colecției britanicului până în 1812, trimițând alte optzeci de piese în Anglia.

Lordul Elgin a vândut, în 1816, colecția sa personală către British Museum pentru 35.000 de lire sterline, deși costurile pe care le-a avut pentru plata angajaților și transport depășeau 75.000 de lire.

Faptele diplomatului britanic au fost considerate încă din epoca în care acesta trăia drept acte de vandalism. Și astăzi sunt considerate ilegale și imorale, deși mai există englezi care susțin că Elgin nu a făcut nimic rău. Totuși, sondajele arată faptul că, inclusiv în Regatul Unit, majoritatea oamenilor susțin revenirea marmurilor antice la Atena.

Marţi, guvernul britanic a iniţiat discuțiile privind o posibilă restituire în Grecia a sculpturilor Parthenonului, ca parte a acordului cu Uniunea Europeană în era post-Brexit, dar British Museum refuză categoric, spunând că aceste aspecte țin de responsabilitatea juridică a muzeului, nu de Brexit.

Disputa dintre Marea Britanie și Grecia a devenit şi mai tensionată după ce Uniunea Europeană a adăugat cererea de returnare a artefactelor culturale furate de Lordul Elgin în 1803 la proiectul unui mandat de negociere.

Luna trecută, ministrul grec al culturii spunea că autorităţile de la Atena își vor intensifica campania pentru întoarcerea comorilor Parthenonului de la Londra, așteptând sprijinul Europei.