Treceți la conținutul principal

Agnès Sorel, prima metresă recunoscută oficial, a murit otrăvită cu mercur


Agnès Sorel s-a născut în 1422 și și-a început viața la curtea lui René I de Neapole, ca doamnă de onoare a soției acestuia, Isabela, Ducesă de Lorena. În 1441 tânăra a devenit doamnă de onoare a Mariei de Anjou, soția regelui Carol al VII-lea al Franței, cel care a fost încoronat la Reims, în 1429, prin eforturile Ioanei d'Arc de a elibera Franța de englezi. Ajunsă în anturajul regelui, tânăra Sorel a devenit foarte curând metresa acestuia. Regele i-a dăruit castelul Loches, care a devenit reședința sa privată, locul unde a fost convins de Ioana d'Arc să fie încoronat rege.
Frumoasa metresă a avut o influență foarte puternică asupra lui Carol și acest lucru, precum și gusturile ei extravagante, i-au adus o serie de inamici puternici la curte, cel mai puternic contestatar fiind chiar unul dintre fiii legitimi ai regelui, Ludovic al XI-lea, primul născut din mariajul cu Maria de Anjou.
Agnès i-a născut trei fiice regelui Carol: Maria de Franța, Charlotte de Franța și Jeanne de Franța. În timp ce era însărcinată cu al patrulea copil, ea a plecat la Chinon pentru a-i fi alături regelui în campania din 1450. Acolo, s-a îmbolnăvit brusc și a murit în mai puțin de 72 de ore, la vârsta de 28 de ani. Cauza oficială a decesului a fost dizenterie, dar cercetările făcute de Philippe Charlier în 2005 demonstrează că Agnès a murit otrăvită. Cantitatea de mercur descoperită în laboratoare într-un fir de păr al metresei regale s-a dovedit a fi de zece mii de ori mai mare decât cea preconizată a fi fost folosită în preparatele cosmetice care conțineau uneori mercur în acea epocă sau în tratamentele medicale, deci este greu de crezut că moartea lui Agnès a fost accidentală sau s-a datorat unei erori medicale.
Fiul lui Carol, viitorul Ludovic al XI-lea, care era în conflict deschis cu regele în ultimii patru ani, este considerat astăzi cel care a pus la cale uciderea metresei tatălui său. El ar fi otrăvit-o pe Agnès pentru a elimina fizic influența pe care o considera nejustificată asupra regelui.
După moartea lui Agnès, verișoara ei, Antoinette de Maignelais, i-a luat locul ca metresă a regelui.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp