Agnès Sorel, prima metresă recunoscută oficial, a murit otrăvită cu mercur

Agnès Sorel s-a născut în 1422 și și-a început viața la curtea lui René I de Neapole, ca doamnă de onoare a soției acestuia, Isabela, Ducesă de Lorena. În 1441 tânăra a devenit doamnă de onoare a Mariei de Anjou, soția regelui Carol al VII-lea al Franței, cel care a fost încoronat la Reims, în 1429, prin eforturile Ioanei d'Arc de a elibera Franța de englezi. Ajunsă în anturajul regelui, tânăra Sorel a devenit foarte curând metresa acestuia. Regele i-a dăruit castelul Loches, care a devenit reședința sa privată, locul unde a fost convins de Ioana d'Arc să fie încoronat rege.

Frumoasa metresă a avut o influență foarte puternică asupra lui Carol și acest lucru, precum și gusturile ei extravagante, i-au adus o serie de inamici puternici la curte, cel mai puternic contestatar fiind chiar unul dintre fiii legitimi ai regelui, Ludovic al XI-lea, primul născut din mariajul cu Maria de Anjou.

Agnès i-a născut trei fiice regelui Carol: Maria de Franța, Charlotte de Franța și Jeanne de Franța. În timp ce era însărcinată cu al patrulea copil, ea a plecat la Chinon pentru a-i fi alături regelui în campania din 1450. Acolo, s-a îmbolnăvit brusc și a murit în mai puțin de 72 de ore, la vârsta de 28 de ani. Cauza oficială a decesului a fost dizenterie, dar cercetările făcute de Philippe Charlier în 2005 demonstrează că Agnès a murit otrăvită. Cantitatea de mercur descoperită în laboratoare într-un fir de păr al metresei regale s-a dovedit a fi de zece mii de ori mai mare decât cea preconizată a fi fost folosită în preparatele cosmetice care conțineau uneori mercur în acea epocă sau în tratamentele medicale, deci este greu de crezut că moartea lui Agnès a fost accidentală sau s-a datorat unei erori medicale.

Fiul lui Carol, viitorul Ludovic al XI-lea, care era în conflict deschis cu regele în ultimii patru ani, este considerat astăzi cel care a pus la cale uciderea metresei tatălui său. El ar fi otrăvit-o pe Agnès pentru a elimina fizic influența pe care o considera nejustificată asupra regelui.

După moartea lui Agnès, verișoara ei, Antoinette de Maignelais, i-a luat locul ca metresă a regelui.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Citiți mai multe

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Citiți mai multe

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...

Citiți mai multe

DOSARE SECRETE

Faceți căutări pe acest blog