Treceți la conținutul principal

Sinuciderea Sylviei Plath. Poeta de 30 de ani a decis că nu mai poate duce lupta cu viața


Sylvia Plath s-a născut pe 27 octombrie 1932, la Boston, fiind fiica unor profesori care predau la Boston University. Tatăl ei, Otto Plath, a murit când ea avea 8 ani, iar mama, Aurelia, a fost nevoită să îi crească singură pe cei doi copii, pe Sylvia și pe fratele ei mai mic.
În vara anului 1953 tânăra se înscrie la o colaborare voluntară de patru săptămâni la revista de modă Mademoiselle din New York și, când revine acasă, află că i-a fost refuzat un curs de vară la Harvard, condus de scriitorul Frank O'Connor, pe care dorea foarte mult să îl urmeze.
Disperată, poeta de 21 de ani s-a dus la mormântul tatălui său și a înghițit 50 de pastile de somnifer, cu intenția de a se sinucide, dar este găsită și salvată de la moarte. Psihiatra care o ia în evidență reușește să o scoată pe Sylvia Plath din starea de depresie profundă în care intrase și tânăra își continuă studiile.
Sylvia a absolvit Smith College în 1955 cu summa cum laude și apoi a plecat în Anglia, la Cambridge, cu o bursă Fulbright. Acolo l-a cunoscut pe poetul britanic Ted Hughes cu care s-a căsătorit în iunie 1956 și cu care a avut doi copii, o fiică născută în 1960 o fiică și un fiu care se va naște în 1962. La scurt timp urmează despărțirea de Ted Hughes, care începuse să o înșele.
La începutul anului 1963 tinerei scriitoare i-a apărut romanul autobiografic „The Bell Jar”, dar situația financiară a Sylviei era disperată. Mariajul eșuase, ea și copiii se îmbolnăviseră, locuiau într-un apartament neîncălzit și rămăsese fără niciun ban. 
În dimineața zilei de 11 februarie 1963 s-a sinucis dând drumul la gazele de la mașina de gătit, în timp ce copiii dormeau în camera alăturată. Fostul soț a fost devastat de moartea poetei și și-a reproșat toată viața faptul că nu a fost alături de ea în ultimele luni. Fiica Sylviei, Frieda Hughes, este, la rândul ei, poetă, dar fiul, Nicholas Hughes, un reputat biolog marin, s-a spânzurat în 2009, moștenind, probabil, depresia și tendințele suicidale ale mamei sale.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...
6 comentarii
Citiți mai multe

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...
7 comentarii
Citiți mai multe

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe