Treceți la conținutul principal

Carolina Augusta, împărăteasa numită "mama săracilor"


Carolina Augusta s-a născut pe 8 februarie 1792, la Mannheim, fiind fiica lui Maximilian I Iosif, rege al Bavariei și a Augustei de Bavaria și a fost împărăteasă a Imperiului Austriac din 1825 până în 1835.
Pe 8 iunie 1808, la München, Caroline Augusta, ajunsă la vârsta de 16 ani, s-a căsătorit cu prințul William, care era cu 11 ani mai vârstnic, devenind prințesă de Württemberg. Acest mariaj a fost aranjat de părinți, pentru a fi evitată o căsătorie politică pe care intenționa să o aranjeze Napoleon Bonaparte. După ceremonie, prințul i-a spus: “Suntem victime ale politicii”. Cuplul nu a avut relații intime și căsătoria a fost anulată în 1814 de Papa Pius al VII-lea pentru a le permite celor doi să se poată recăsători fără a avea probleme din cauza restricțiilor impuse de Biserica Catolică. În sprijinul anulării, soții au susținut că au locuit separat în palat și că nu și-au consumat niciodată căsătoria.

După anularea căsătoriei, Caroline Augusta a fost considerată eligibilă atât pentru împăratul Francisc al II-lea, cât și pentru fratele mai mic ak acestuia, Ferdinand. Curând Ferdinand al III-lea, Marele Duce al Toscanei și-a retras propunerea și Caroline Augusta a devenit mireasa împăratului.
Astfel că, pe 29 octombrie 1816, Caroline Augusta s-a căsătorit cu Francisc al II-lea, împărat al Austriei, regele Ungariei și Boemiei, devenind a patra sa soție. Diferența de vârstă dintre cei doi soți era de 24 de ani. Diplomatul englez Frederick Lamb a numit-o pe noua împărăteasă „urâtă, deșteaptă și amabilă”.
Nunta, și apoi viața lor de cuplu a fost foarte simplă datorită economiilor stricte pe care împăratul le impusese curții.
Mariajul a durat 20 de ani, până la moartea împăratului Francisc, și a fost armonios, dar a rămas fără copii.
Carolina a devenit populară în Austria și s-a implicat în activități caritabile. Fără ambiții politice, împărăteasa a fost numită "mama săracilor". A construit din propriile resurse mai multe orfelinate, spitale și locuințe pentru muncitori în districtul al V-lea al Vienei.
După moartea soțului ei în 1835, împărăteasa văduvă s-a mutat la Salzburg și a locuit acolo timp de 40 de ani, până în februarie 1873, imediat după ce a împlinit 81 de ani.
Ca și soțul ei, Francisc al II-lea, care a fost devotat familiei și și-a îndemnat moștenitorii proveniți din mariajele anterioare să păstreze unitatea familiei ca pe unul dintre cele mai de preț bunuri, Carolina Augusta a fost apropiată de rudele ei pe care le-a sprijinit pe tot parcursul vieții.
În amintirea vizitei pe care împărăteasa Carolina a făcut-o la Cluj a fost ridicat în oraș Obeliscul Carolina, o coloană monumentală care se află în Piața Muzeului, fosta Piață Carolina. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...