Moștenirea arhitectului elvețian Louis Blanc la București

Louis Blanc s-a născut pe 31 decembrie 1860 la Puplinge, cantonul Geneva, în Elveția, fiind fiul lui Christian şi Louise Blanc

Tânărul şi-a început studiile la Şcoala Politehnică din Zurich, pe care a frecventat-o între 1877-1879, în aceeași perioadă în care studia aici și arhitectul român Ion Mincu. Louis Blanc a urmat apoi Ecole des Beaux-Arts din Paris. De-a lungul celor patru ani petrecuţi în școala franceză a primit cinci medalii de 10. A absolvit şcoala pe 26 decembrie 1883, în aceeaşi sesiune şi cu acelaşi proiect ca şi Mincu: un orfelinat pentru un mare oraş de provincie. Examenul său de diplomă a fost prezidat de arhitectul Questel şi s-a desfăşurat în prezenţa unor personalităţi însemnate ale breslei. Tânărul elveţian a lucrat în atelierele a doi arhitecţi cunoscuţi: Laisne şi Leon Ginain.

 

Profesorul Leon Ginain avea deja legături cu arta românească. La 10 ani după ce tânărul elvețian termină studiile la Paris, proiectul Palatului Poştelor din Bucureşti, unde astăzi se află sediul Muzeului Naţional de Istorie, ce a fost realizat de către Alexandru Săvulescu, avea să fie examinat şi aprobat de către doi arhitecţi francezi, Guadet, profesorul care îl avusese elev pe Ion Mincu, şi Ginain, profesorul lui Louis Blanc.

Tânărul elvețian s-a numărat printre arhitecţii străini care s-au stabilit în România, a trăit aici aproape două decenii, s-a căsătorit și a avut moștenitori. Din prima căsătorie, cu Elena Sutzu, s-a născut o fată, Madeleine.

Printre cele mai importante clădiri proiectate de el la București se află Institutul de Bacteriologie Victor Babeș, Casa Ion Lahovary de pe Calea Dorobanților, Casa Nicolae Filipescu, Palatul Ministerului Agriculturii și Domeniilor, actualul sediu al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Casa Take Ionescu, Palatul H. Spayer și Palatul Facultății de Medicină.

Pe 17 mai 1894 arhitectul ajuns la vârsta de 33 de ani s-a căsătorit cu Irina Berindei, o tânără de 22 ani, fiica generalului Anton Berindei şi a Mariei Brăiloiu, verișoara arhitectului Ion D. Berindei, cu care Louis Blanc era prieten, mariajul fiind încheiat de Nicolae Filipescu, pe atunci primar al Capitalei, căruia arhitectul îi proiectase casa. Martori au fost personalităţi marcante: inginerul Scarlat Vâmav, profesor la Şcoala de Poduri şi Şosele, arhitectul Andre Lecomte du Nouy, Titu Maiorescu şi fratele soţiei sale, Al. C. Brăiloiu. Cuplul a avut au avut două fete: pe Colette, născută în 1898 și decedată la Sinaia, în 1972, unde a avut domiciliu obligatoriu în timpul regimului comunist şi pe Marie-Louise. Colette a fost căsătorită cu juristul Gheorghe Polizu-Micşuneşti, jurist, și el deţinut politic în timpul represiunii comuniste, conform cercetărilor realizate de istoricul Mihai Sorin Rădulescu.

Arhitectul Louis Blanc a murit pe 26 aprilie 1903, la vârsta de 42 de ani, în casa sa din strada Mercur nr. 122. După moartea soţului ei, Irina Berindei Blanc s-a recăsătorit cu Ion Procopiu, preşedinte al Sindicatului Ziariştilor și a devenit doamnă de onoare a Reginei Maria. Avea un salon literar şi muzical pe care îl frecventau Ion Marin Sadoveanu, Victor Eftimiu, Sorbul, Camil Petrescu și a ţinut un jurnal inedit care a fost publicat în 2016 de Editura Polirom: "Pagini de jurnal 1891 - 1950", tradus din limba franceză de doamna Georgeta Filitti.