Bravul general-erou Dragalina: Regele Ferdinand și cabinetul de miniștri i-au fost alături pe ultimul drum

Ion Dragalina s-a născut pe 16 decembrie 1860 în Caransebeș într-o veche familie de grăniceri din Banat. Tatăl lui, Alexandru Dragalina, fusese ofițer în armata imperială austriacă, dar demisionase în 1859. Și se mutase împreună cu soția, Marta Lazaroni, în România, devenind administrator al ținuturilor de graniță.

Ion Dragalina a urmat școala primară în Caransebeș și școala de cadeți la Timișoara, apoi și-a continuat studiile militare la Academia din Viena, fiind încadrat în armata austro-ungară.

Tânărul ofițer s-a căsătorit în 1886 cu Elena Giurgincă și au avut împreună șase copii: doi băieți și patru fete, dintre care una a murit în copilărie.

În 1887 Dragalina a demisionat din armata austro-ungară, a trecut granița în România și a fost încadrat în Armata Română cu gradul de sublocotenent, avansând până la gradul de locotenent-colonel.
În perioada 1908-1911, a fost comandant al Școlii Militare de Infanterie din București, iar la începerea Primului Război Mondial avea gradul de general de brigadă și comanda Comandamentul 3 teritorial.

În anul 1916, înainte ca România să intre în Primul Război Mondial de partea Aliaților, Dragalina a fost numit comandant al Diviziei I de Infanterie care acoperea frontiera de vest a României.

Divizia sa a luptat cu curaj, în august 1916, la Orșova și pe valea râului Cerna. După ce a atacat în dimineața zilei de 15 august 1916 la Porțile de Fier, trupele române aflate sub comanda sa au reușit, pe 19 august, elibereze orașul Orșova. Ofensiva germano-austro-ungară a fost oprită până la începutul lunii octombrie, Divizia I reușind să-și mențină pozițiile.

Ca urmare a declanșării unei masive ofensive germane și austro-ungare în Valea Jiului generalul Dragalina a fost numit în funcția de comandant al Armatei I. Decide să ducă lupta în munți, stabilind începerea ofensivei.

În dimineața zilei de 12 octombrie 1916, generalul Dragalina a plecat personal în Valea Jiului, în recunoaștere, a ajuns în primele linii și a trecut podul din apropierea Mănăstirii Lainici, unde s-a spovedit și s-a împărtășit.

La întoarcere, podul a fost cuprins într-un schimb de focuri, mașina a trecut în viteză pe pod prin ploaia de gloanțe, dar două gloanțe l-au rănit pe bravul general în brațul stâng și în omoplat.

Mașina a ajuns în tabăra română și Dragalina a fost transportat la postul sanitar unde a primit primul ajutor. Este dus apoi la Târgu Jiu și apoi la Craiova, unde doctorii au constatat că este necesară amputarea brațului.

Generalul a fost transportat de urgență la Spitalul Militar amplasat în Palatul Regal din București, dar pe drum rana i se infectează. Trenul a ajuns la București abia în seara zilei de 13 octombrie și a primit îngrijiri medicale.

Aflat pe patul de spital, generalul primește de la regele Ferdinand Ordinul Mihai Viteazul. Trei zile mai târziu, pe 16 octombrie 1916, îi este amputat brațul stâng, iar spre seară se declanșează septicemia. Medicii nu îi mai dau nicio șansă, generalul va muri în seara zilei de 9 noiembrie 1916.

Slujba de înmormântare a fost oficiată la Biserica Albă din București, în prezența regelui Ferdinand, a principelui Carol, a premierului Ion I.C. Brătianu, a lui Vintilă Brătianu, ministrul de război, alți membri ai guvernului, reprezentanți ai misiunilor diplomatice la București, gazetari și oameni de rând. Generalul este înmormântat în Cimitirul Bellu Militar.

Fiul său, Corneliu, a devenit general, iar un al fiu, Virgil, a devenit comandor în Marina Regală Română.

Una dintre fiicele sale, Viorica, a fost condamnată de autoritățile comuniste la cinci ani de închisoare pentru uneltire contra securității statului român, doar pentru că studia filozofia lui Rudolf Steiner. Tânăra a fost reținută initial pe 13 ianuarie 1954, timp de nouă luni, la Ministerul de Interne, apoi a fost dusă la Mislea, unde se afla închisoarea de femei. Una dintre celelalte surori a ajuns, printr-un concurs de împrejurări, în audiență la Petru Groza care, auzind că este vorba despre fata generalului Dragalina, a decis să fie graţiată după aproape doi ani de închisoare, în 1956.