Treceți la conținutul principal

Principesa Ileana, un înger blând deasupra României

Principeasa Ileana s-a născut la București pe 5 ianuarie 1909, fiind fiica cea mai mică a reginei Maria și a regelui Ferdinand. Copilăria principesei a fost marcată de două evenimente tragice. Primul a fost războiul, iar celălalt a fost moartea fratelui său mai mic, Principele Mircea, despre care spunea că a fost marea dragoste a inimii sale.
În timpul Primului Război Mondial, în timp de familia regală se afla în refugiu la Iași, principesa și-a însoțit mama în vizitele sale prin spitale, împreună cu surorile ei, Mignon și Elisabeta. Ileana își va aminti, câțiva ani mai târziu, că pe atunci îi era tot timpul foame, că mâncarea nu era variată și câteodată nici comestibilă.
Tânăra a urmat Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie, unde au învățat și surorile sale, a studiat sculptura cu Ion Jalea și pictura cu Jean Al.Steriadi. Era pasionată de yachting, a obținut brevetul de căpitan de cursă lungă, navigând mai mulți ani cu yachtul „Isprava", fiind singura femeie din România cu această calificare. În 1926 a însoțit-o pe Regina Maria în America, și apoi în Spania.
În timpul Restaurației, Ileana se afla într-un voiaj în Egipt. Deși a salutat gestul politic al fratelui său, Carol al II-lea a hotărât să-i restrângă aparițiile publice, deranjat de popularitatea principesei și de relația extraordinară pe care o avea cu Regina Maria. Regele a găsit o soluție simplă de „a scăpa" de sora sa: trebuia să se mărite cu un prinț străin și să plece din țară. În vara anului 1930, pe când o însoțea pe Regină într-o vizită în Spania, Principesa l-a întâlnit la Barcelona pe Arhiducele Anton de Habsburg, pe care l-a văzut ca pe „un băiat foarte frumos, înalt, blond, sportiv, distins".
În martie 1931, Ileana și Regina Maria merg la Umrich, la reședința verilor Hohenzollern unde tânăra îl reîntâlnește pe Arhiducele Anton. Pe 20 aprilie 1931, îi cere fratelui său binecuvântarea și consimțământul ca șef al Casei Regale pentru căsătorie, iar la întoarcerea în țară, Ileana a anunțat oficial că se va căsători cu arhiducele austriac.
Anton era fiul Arhiducelui Leopold-Salvador de Habsburg-Toscana și al Arhiducesei Blanka de Bourbon, infanta Spaniei, era absolvent al școlii Superioare de Inginerie din Madrid, a lucrat la uzinele Ford din Londra, apoi s-a stabilit la Barcelona, unde a deschis, împreună cu fratele său, Franz-Josef, un service automobilistic și de aviație.
Nunta principesei a fost ultima căsătorie oficială încheiată în țară pentru un membru al familiei regale române, ceremonia având loc la Castelul Pelișor, la sfârșitul lunii iulie. Evenimentul a fost un prilej de sărbătoare pentru țară, au venit invitați din familiile regale europene, reprezentanți ai altor state și numeroși ziariști. Mirii au plecat în luna de miere chiar în aceeași zi, au petrecut o săptămână la Bran, apoi au pornit într-un voiaj prin Europa.
Revoluția din Spania și decizia lui Carol al II-lea ca descendenții din familia Habsburg sa nu fie născuți pe pământ românesc i-a obligat pe pe tinerii căsătoriți să plece în Austria în 1931. După căsătorie, cei doi au locuit un timp la Munchen, apoi la Modling, lângă Viena, imediat ce Anton s-a putut întoarce în țara sa natală. În 1934 s-au stabilit la Castelul de la Sonnberg. Aici s-au născut cei șase copii: Ștefan, Maria Ileana, Alexandra, Dominic, Maria Magdalena și
Elisabeta.
În primăvara lui 1938 Austria a fost anexată Reich-ului german, iar noua situație politică a complicat mult viața familiei. Castelul a fost percheziționat de mai multe ori, iar Ileana și Anton au fost în permanență urmăriți pentru a depista eventualele comploturi împotriva noii puteri. În aceeași perioadă, Ileana a început un curs de instruire pentru Crucea Roșie, pentru a-și aprofunda cunoștințele pentru munca de infirmieră.
În vara aceluiași an, Ileana a venit în România, unde s-a întâlnit cu oficiali ai Crucii Roșii pentru a discuta despre extinderea muncii sale în folosul soldaților români. În următorul an, principesa va face mai multe călătorii în țară în interesul misiunii pe care și-o asumase, iar în cele din urmă a revenit definitiv în România. În primăvara lui 1944 și-a adus cei trei copii mici la Bran: Dominic, Maria Magdalena și Elisabeta, iar ceilalți trei, mai mari, au fost înscriși la școli din Brașov. Ileana a început să lucreze la Crucea Roșie din Brașov, mai întâi a lucrat la cantină, servind ceai cald și mâncare soldaților sosiți cu trenul, apoi la un dispensar. Ceva mai târziu Ileana a organizat un spital pentru soldații români la Castelul Bran.
Când regele Mihai a fost forțat să abdice, pe 30 decembrie 1947, Ileana s-a întâlnit cu acesta și cu regina mamă Elena pe drumul dintre București și Sinaia. Regele a părăsit țara pe 3 ianuarie 1948, iar după câteva zile a fost urmat de mătușile sale, Ileana și Elisabeta.
Plecarea în exil a fost o lovitură extrem de dură pentru principesă: "După ce am plecat de acasă, care pentru mine a fost întotdeauna în România, am fost ca și moartă. Nu împrejurările au fost greu de suportat, ci însăși nevoia de a trăi. Nu m-am îndoit nicio clipă de necesitatea fizică a prezenței mele pentru cei șase copii ai mei; dragostea mea pentru ei a rămas și atunci la fel de puternică. Dar în interior, esențial, pe care tot restul era construit, a suferit un șoc mortal când am fost îndepărtată de poporul meu."
Ileana s-a mutat cu întreaga sa familie întâi în Elveția, apoi în Argentina. La Buenos Aires a înființat un cămin destinat refugiaților politici români, azil ce a purtat numele mamei sale, "Regina Maria". În 1950 principesa. împreună cu copiii, au ajuns la Boston, în Statele Unite. În următorii 11 ani, până în 1961, Ileana a călătorit prin întreaga Americă, ținând sute de conferințe în care le vorbea oamenilor despre România.
În 1954 mariajul cu Arhiducele Anton s-a încheiat printr-un divorț și, în același an, principesa s-a recăsătorit cu Ștefan Isărescu, dar după 11 ani și acest mariaj s-a terminat. Principesa a fost foarte afectată de moartea fiicei sale, Maria Ileana (Minola) și a soțului ei, contele polonez Jaroslav Kottulink, într-un accident aviatic petrecut în Brazilia în 1959.
În 1961, Ileana a decis să se călugărească și a plecat la o mănăstire ortodoxă în Franța, unde a petrecut 6 ani ca novice. Și-a luat numele Maica Alexandra, iar în 1967, Principesa s-a alăturat Bisericii Ortodoxe Române, devenind stareța mănăstirii cu hramul "Schimbarea la față" din Ellwood City, Pennsylvania, până la moartea sa în 1991.
Ajunsă la vârsta de 81 de ani, Maica Alexandra a revenit în România, în septembrie 1990, a vizitat câteva mănăstiri de maici, mormintele familiei regale de la Curtea de Argeș și Branul. Câteva luni mai târziu, în ianuarie 1991, Maica Alexandra a suferit o fractură de bazin, iar pe 21 ianuarie a murit la Spitalul St. Elizabeth din Youngstown din Ohio.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Moştenitorii Iranului de altădată: Frumoasele soţii ale şahului Mohammad Reza Pahlavi

Cele trei regine ale Iranului: Fawzia, Soraya şi Farah Mohammad Reza Șah Pahlavi s-a n ă scut pe 26 octombrie 1919 în Teheran şi a fost fiul şahului Reza Pahlavi al Persiei și ultimul monarh al Iranului. Tânărul şah a primit o educație occidentală și, prin urmare, a fost un prieten al Statelor Unite și al statelor din vestul Europei.  Când Mohammad Reza a împlinit 11 ani, tatăl său l-a înscris la Institut Le Rosey, un internat elvețian, pentru studii suplimentare. Mohammad a plecat în Elveția pe 7 septembrie 1931, unde cursurile se ţineau în limba franceză, fiind primul prinţ moştenitor iranian care a fost trimis în străinătate pentru a fi educat.  S-a întors în ţara natală pentru a obține diploma de bacalaureat în 1936 şi, după revenirea în Iran, a fost înregistrat l a academia militară din Teheran, unde a rămas înscris până în 1938, absolvind ca locotenent. Regina Fawzia După absolvire, Mohammad Reza a fost repede promovat la gradul de căpitan, rang pe care l-

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu