Beethoven, Titanul

Ludwig van Beethoven s-a născut pe 16 decembrie 1770 la Bonn, fiind botezat pe 17 decembrie, la o zi după naștere.
Tatăl său era un cântăreț de curte mediocru, cunoscut ca alcoolic. A observat însă talentul muzical al fiului său și a încercat să facă, fără succes, din micul Ludwig un copil-minune, având înn minte modelul lui Mozart.

Copilul Ludwig a început să ia lecții de muzică în jurul vârstei de 10 ani și, cu sprijinul arhiepiscopului Maximilian Franz, pleacă în 1787 într-o călătorie la Viena. Aici ia câteva lecții cu Mozart, dar trebuie să se întoarcă după scurt timp acasă, din cauza îmbolnăvirii și morții mamei sale.

În următorii patru ani tânărul lucrează cu curtea arhiepiscopală și cu orchestra teatrului din Bonn. În această perioadă compune o cantată cu ocazia morții împăratului Iosif al II-lea, fratele arhiepiscopului Maximilian Franz, binefăcătorul său.

În noiembrie 1792 Beethoven pleacă pentru a doua oară la Viena, unde devine elevul lui Joseph Haydn și, mai târziu, al lui Antonio Salieri. Reușește în scurt timp să câștige favorurile aristocrației vieneze prin concerte private și, datorită acestor relații și a contactelor cu casele de editură, care îi publică unele compoziții, reușește să dobândească independență financiară.

În martie 1795 apare în fața publicului vienez pentru primul său concert pentru pian și orchestră. Urmează o serie de concerte la Praga, Dresda, Berlin și Bratislava. Este preioada în care apar primele semne ale scăderii auzului, ceea ce îl face să se izoleze de societate. În celebrul "Testament de la Heiligenstadt" Beethoven se adresează fratelui său, înspăimântat de surzenia sa tot mai accentuată.

Totuși, în această perioadă, Beethoven compune cele trei sonate pentru pian op. 31, simfonia III-a "Eroica", apoi sonata pentru pian op. 57 "Appassionata", concertul pentru vioară și orchestră, simfoniile a V-a (a "Destinului") și a VI-a ("Pastorala").

La sfârșitul anului 1801, a cunoscut-o pe tânăra contesă Julie Giulietta Guicciardi, de care s-a îndrăgostit, dar relația lor nu a putut fi urmată de o căsătorie din cauza diferenței de clasă socială. Ulterior, i-a dedicat Sonata nr. 14, cunoscută acum drept Sonata Lunii.

A urmat o relație cu Josephine Brunsvik după moartea, în 1804, a soțului acesteia, contele Joseph Deym. Compozitorul i-a scris contesei Josephine 15 scrisori de dragoste pasionale, dar, deși sentimentele ambilor erau foarte puternice, Josephine a fost forțată de familia ei să renunțe la această relație.

În anul 1818, Beethoven devine complet surd, singura modalitate de a comunica cu interlocutorii fiind "caietele de conversații", în care aceștia scriau în loc să vorbească. Surditatea nu i-a întrerupt însă creația artistică.

Pe 7 mai 1824 a avut loc la Viena prima audiție a Simfoniei a IX-a. Succesul a fost revoluționar. Beethoven a fost întâmpinat cu cinci salve de aplauze, în timp ce, potrivit etichetei, familia imperială era salutată la intrarea în sală cu doar trei salve.

Simfonia a dezlănțuit un entuziasm delirant în sală, mulți spectatori plângeau. Beethoven, care se afla pe scenă cu fața la orchestră, nu știa nimic din ce se petreceau în spatele său, unde lumea era ridicată în picioare, striga și își agita pălăriile. Una din soliste l-a întors pe Beethoven cu fața la public, putând astfel să vadă reacția impresionantă a oamenilor.

Tot mai bolnav, fiind țintuit la pat încă din decembrie 1826, Beethoven a murit pe 26 martie 1827, la 56 de ani, în urma unei boli de ficat, în timpul unei furtuni teribile. Prietenul său, Anselm Hüttenbrenner, care a fost alături de el, a spus că în momentul morții s-au dezlănțuit o serie de tunete aproape supranaturale. La înmormântarea compozitorului din cimintirul Währinger au luat parte 20.000 de locuitori ai Vienei.