Unica Anna Pavlova - povestea balerinei

Anna Matveyevna Pavlova s-a născut pe 12 februarie 1881 la spitalul Regimentului Preobrazhensky din Sankt Petersburg, unde lucra tatăl ei, Matvey Pavlovich Pavlov. Mama ei, Lyubova Feodorovna Pavlova, provenea dintr-o familie de țărani și lucra ca spălătoreasă în casa bancherului rus Lazar Polyakov. Când Anna a devenit faimoasă, fiul acestuia a susținut că Anna este fiica nelegitimă a tatălui său. Unele surse spun că părinții s-au căsătorit chiar înainte de nașterea fetiței, altele consemnează că mariajul a fost legalizat câteva luni mai târziu.

Anna a fost un copil născut prematur și în mica copilărie era fragilă și bolnăvicioasă. Din acest motiv, mama a trimis-o în satul Ligovo, unde se afla bunica fetei, care va avea grijă de ea în următorii ani.

Pasiunea Annei pentru balet a fost apărut când a văzut o producție originală a marelui maestru de balet Marius Petipa, The Sleeping Beauty, la Imperial Maryinsky Theatre.

Când avea nouă ani, mama ei a dus-o la o audiție la renumita școală Imperial Ballet School. Din cauza vârstei prea mici și a constituției ei firave, Anna a fost respinsă, dar un an mai târziu, când împlinise 10 ani, în 1891, a fost acceptată. Pavlova a apărut pentru prima oară pe scenă în piesa Un conte de fées a lui Marius Petipa, pe care maestrul de balet a pus-o în scenă pentru elevii școlii.

Anii de pregătire ai copilei au fost dificili. Baletul clasic era complicat pentru fetița cu glezne subțiri și picioare lungi. Colegii ei au poreclit-o "Mătura" sau "La petite sauvage". Ambițioasa Pavlova s-a antrenat enorm pentru a-și îmbunătăți tehnica, lua lecții suplimentare de la profesorii consacrați ai vremii și, în 1898, a intrat la clasa Ekaterinei Vazem, fosta prim-balerină a Teatrelor Imperiale din Sankt Petersburg.

Anna a absolvit Școala Imperială de Balet în 1899, la vârsta de 18 ani, a fost aleasă să intre în Baletul Imperial și și-a făcut debutul oficial la Teatrul Mariinsky în spectacolul Les Dryades prétendues.

Stilul Annei Pavlova nu ținea cont de regulile academismului, juca frecvent cu genunchii încovoiați, nu avea o ținută corectă a trupului, a revizuit cu de la sine putere salturile în poante, iar gleznele ei prea subțiri o făceau să-și piardă echilibrul. Totuși, Anna a devenit favorita publicului și a bătrânului maestru Petipa care a numit-o primă balerină în 1906 dup succesul ei răsunător în Giselle.

Oamenii erau fermecați de Pavlova și de aspectul ei fragil, eteric, care se potriveau perfect rolurilor pe care le primea. Sankt Petersburg era în delir când Pavlova apărea pe scenă, iar presa a început să-i numească pe numeroșii ei fani "Pavlovatzi".

După primul turneu al companiei Ballets Russes la Paris, Pavlova a părăsit trupa pentru a-și forma propria ei companie. Decizia de a fi independentă a fost un act foarte îndrăzneț pentru epocă. A călătorit peste tot în lume și a prezentat baletul ca pe o formă de artă perfectă despre care milioane de oameni nici măcar nu știau că există.

După ce a părăsit Rusia, Pavlova s-a mutat la Londra, stabilindu-se în 1912 la nord de Hampstead Heath, unde a locuit tot restul vieții. Casa avea un lac ornamental unde se aflau lebedele pe care Anna le considera animale de companie. În 1915, a apărut în filmul "Fata mută" al lui Portici, în care a jucat rolul unei tinere sărace trădată de un aristocrat, iar numele ei a devenit astfel cunoscut și în afara sălilor în care juca.

Managerul ei, Victor Dandré, cel care a scris, după moartea Annei, o carte despre viața ei în care susține că au fost nu doar parteneri, ci și iubiți, a povestit despre numeroasele spectacole de dans în scop caritabil pe care Anna le-a oferit în efortul ei de a susține orfanii ruși aflați din Paris după Primul Război Mondial.

El vorbește în acest volum despre cincisprezece fete cărora Pavlova le-a oferit găzduire într-o casă cumpărată de ea în apropiere de Paris, la Saint-Cloud, tinerele fiind supravegheate de Contesa de Guerne și sprijinite financiar de Anna.

În 1931, în timp ce călătorea de la Paris la Haga, Pavlova s-a îmbolnăvit și starea ei s-a agravat la sosirea la Haga. L-a chemat de la Paris pe medicul ei personal, dr. Zalewski, pentru a o îngriji. I s-a spus că are pneumonie și că este necesară o operație, dar că nu va mai putea niciodată să danseze după această intervenție.

Pavlova a refuzat să facă operația, spunând „Dacă nu pot dansa, atunci aș prefera să fiu moartă". Marea balerină a murit de pleurezie, în dormitorul din hotelul Des Indes din Haga, cu câteva zile înainte de a împlini 50 de ani.

Ultimele cuvinte ale Annei au fost, după cum povestește Victor Dandré: „Pregătește-mi costumul de lebădă". Victor și Marguerie, asistenta ei, au îmbrăcat-o în rochia ei preferată de dantelă bej și au așezat-o în sicriu. La 7 dimineața, un preot ortodox rus a sosit pentru a oficia slujba de înmormântare, apoi a fost dusă la Biserica Rusă din Londra. Anna Pavlova a fost incinerată, iar cenușa sa a fost plasată într-o urnă la Golders Green Crematorium, unde se află și astăzi.

În conformitate cu vechea tradiție a baletului, în ziua în care Anna urma să urce pe scenă, spectacolul s-a desfășurat, așa cum era programat. Un reflector urmărea însă un loc gol de pe scenă, locul unde ar fi trebuit să se afle marea balerină.