Treceți la conținutul principal

Cartea Junglei, moștenirea lui Rudyard Kipling


Kipling s-a născut s-a născut pe 30 deceembrie 1865 la Bombay, în India, unde tatăl său, John Lockwood Kipling, era profesor la Școala de artă. Se spune că părinții săi s-au cunoscut la Lacul Rudyard din Staffordshire, în Anglia, aceasta fiind originea prenumelui lui Kipling.
Bebelușul a fost trimis în Anglia unde a fost crescut până la cinci ani de o femeie numită doamna Holloway, dar aceasta nu i-a acordat cea mai bună îngrijire. După ce mătușa din partea mamei s-a căsătorit cu artistul Edward Burne-Jones, Kipling și sora sa au fost preluați de aceasta până la vârsta de 12 ani, în timp ce părinții săi se aflau în continuare în India.

După o perioadă petrecută ca intern la United Services College, în 1881 Kipling se întoarce în India, la Lahore, în Pakistanul de azi, unde lucrau părinții săi. A început să lucreze ca redactor la un ziar local, în paralel cu primele activități literare.
Pe la mijlocul anilor 1880 a călătorit în jurul Indiei, în calitate de corespondent al publicației Allahabad Pioneer.
În anul următor, Kipling a început o lungă călătorie spre Anglia – trecând prin Burma, China, Japonia și California, traversând Statele Unite și Oceanul Atlantic și stabilindu-se la Londra.
Din acel moment, faima sa a crescut rapid, fiind considerat vocea literară din Regatul Unit cea mai apropiată de tendința imperialistă a vremii. Primul său roman, The Light that Failed, a fost publicat în 1890.
În 1892 s-a căsătorit cu Caroline Balestier cu al cărei frate, un scriitor american, era bun prieten, dar care murise de febră tifoidă cu un an înaintea căsătoriei.
În timp ce cuplul se afla în luna de miere, banca lui Kipling a dat faliment și banii au ajuns pentru biletele de călătorie numai pentru întoarcerea în Vermont. În următorii patru ani, Rudyard și soția sa au locuit în Statele Unite. În această perioadă își dedică scrisul copiilor și publică operele care îl fac cunoscut astăzi, Cartea junglei și urmarea ei, A doua carte a junglei, în 1894 și 1895.
Prima lor fiică, Josephine, a murit la vârsta de șase ani de preumonie. Au urmat un băiat, John, care avea să moară în timpul Primului Război Mondial, la vârsta de 18 ani, și Elsie, care și-a dedicat viața memoriei tatălui ei.
După o ceartă cu socrii săi, Rudyard se întoarce în Anglia împreună cu soția sa în 1897, iar în anul următor începe să călătorească în sudul Africii aproape în fiecare vacanță de iarnă.
Kipling a continuat să scrie până la începutul anilor 1930, dar într-un ritm mai lent și cu mai puțin succes decât înainte. A murit din cauza unui ulcer duodenal perforat la începutul anului 1936, la vârsta de 70 de ani.
Moartea sa a fost anunțată anticipat, în mod eronat, de o publicație căreia Kipling i-a scris: „Tocmai am citit că am murit. Nu uitați să mă ștergeți din lista abonaților.”

După moartea soției lui Kipling în 1939, casa sa din Sussex a fost încredințată Fundației National Trust for Places of Historic Interest or Natural Beauty și este azi muzeu public închinat scriitorului. Elsie, singurul copil ajuns la maturitate, a murit fără urmași în 1976, încredințând drepturile de autor aceleiași fundații.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Moştenitorii Iranului de altădată: Frumoasele soţii ale şahului Mohammad Reza Pahlavi

Cele trei regine ale Iranului: Fawzia, Soraya şi Farah Mohammad Reza Șah Pahlavi s-a n ă scut pe 26 octombrie 1919 în Teheran şi a fost fiul şahului Reza Pahlavi al Persiei și ultimul monarh al Iranului. Tânărul şah a primit o educație occidentală și, prin urmare, a fost un prieten al Statelor Unite și al statelor din vestul Europei.  Când Mohammad Reza a împlinit 11 ani, tatăl său l-a înscris la Institut Le Rosey, un internat elvețian, pentru studii suplimentare. Mohammad a plecat în Elveția pe 7 septembrie 1931, unde cursurile se ţineau în limba franceză, fiind primul prinţ moştenitor iranian care a fost trimis în străinătate pentru a fi educat.  S-a întors în ţara natală pentru a obține diploma de bacalaureat în 1936 şi, după revenirea în Iran, a fost înregistrat l a academia militară din Teheran, unde a rămas înscris până în 1938, absolvind ca locotenent. Regina Fawzia După absolvire, Mohammad Reza a fost repede promovat la gradul de căpitan, rang pe care l-

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu