ULTIMA EXECUȚIE PUBLICĂ DIN BUCUREȘTI

GHIȚĂ CUȚUI ȘI SIMION MEHEDINȚEANU, CONDAMNAȚI LA MOARTE PRIN SPÂNZURĂTOARE

După înăbușirea Revoluției de la 1821 și reinstaurarea domniilor pământene, s-a urmărit, vreme de aproape 15 ani, prinderea și condamnarea ori uciderea tuturor celor care participaseră la rebeliune. Doi dintre capii revoltelor din Oltenia, Ghiță Cuțui Olteanul și Simion Mehedințeanu, ambii căpitani de panduri în oastea lui Tudor Vladimirescu, s-au ascuns, după 1822, și au continuat să lupte.

Ghiță Cuțui ridicase, pe la 1815, o culă importantă la Broșteni, în lunca Motrului, în amintirea soției sale, răpite de turcii din Ada-Kaleh, care pustiau la acea vreme vestul Olteniei. Ghiță fusese slujitor de plasă și devenise căpetenia răsculaților.

Simion găsise refugiu între zidurile Schitului Topolnița și era descris ca fiind o “căpetenie dintre apostați la vremea turburării ce s-au urmat aici în țară”.

La 1824 cei doi fugari au aflat că oamenii domnului îi caută. Au ajuns în Transilvania, s-au organizat și apoi au revenit în Mehedinţi, controlând zona din jurul mănăstirii Topolnița și l-au arestat pe vătaful plaiului Cloşanilor, pe care l-au pus să scrie o epistolă ispravnicilor de Mehedinţi, prin care solicita trimiterea sumei de 50.000 de taleri pentru răscumpărarea sa. Cei doi căpitani au ameninţat autoritățile că, dacă nu vor plăti răscumpărarea cerută, ei împreună cu pandurii lor vor jefui Mehedințiul şi capitala acestuia, Cerneţi-ul.

Din cauza puternicelor ploi din mai-iunie 1826 şi a numărului mare de potere, pandurii conduși de Ghiță și Simion nu au reuşit să menţină sub control teritoriul din jurul mănăstirii Topolniţa. Au fost obligaţi să se retragă între zidurile mînăstirii, pentru a rezista asediului trupelor de arnăuţi domneşti. Sfârşindu-li-se muniţia şi alimentele, Simion Mehedințeanu şi Ghiţă Cuţui au acceptat negocieri cu vătaful plaiului Cloşanilor pe care îl eliberaseră între timp.

În această împrejurare, cei doi au fost prinși și aduși la Nenciulescu, banul Olteniei, care a stabilit ca răsculaţii să rămînă liberi între zidurle mînăstirii şi să fie aprovizionaţi cu hrană de către autorităţi pentru că Simion și Ghiță doreau să plece la Bucureşti pentru a-i prezenta domnitorului Grigore al IV-lea Ghica revendicările lor.

Sosiţi la Bucureşti pe 10 iulie 1826, cei doi conducători ai mişcării revoluţionare din Oltenia au încercat să obţină o audienţă la domnitor, dar nu au avut succes.

În cele din urmă au fost arestaţi şi supuşi unui regim sever de detenţie. Judecaţi de Divanul domnesc la mijlocul lunii august 1826, au fost condamnaţi Ia moarte prin spânzurătoare, spre a se da prin aceasta ,,pildă celor asemenea lor".

Vor fi spânzuraţi în faţa unei mari mulţimi în dimineaţa zilei de 26 august 1826, în „Târgul din Afară" - Colentina din Bucureşti.

Pedeapsa cu moartea avea să fie desființată prin articolul 289 din Regulamentul Organic, în iulie 1831.