Treceți la conținutul principal

DOAMNA BULANDRA, PROFESOARA A ZECI DE GENERAȚII DE MARI ACTORI

Lucia Sturdza Bulandra s-a născut la Iași, pe 25 august 1873, fiind nepoata politicianului Vasile Sturdza, primul Președinte al Consililui de Miniștri de la Iași, după Mica Unire și primul prim-președinte al Curții de Casație și Justiție. Lucia se mută cu părinții săi, Emil și Magda, la București.
Aici a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie, în timpul studenției pregătind elevi de liceu în particular. Negăsind un post în învăţământ, așa cum familia își dorea, s-a prezentat, în 1898, la directorul Teatrului Naţional, Petre Grădişteanu, care, după o singură probă, a angajat-o.
Debutul în teatru l-a avut în piesa “Primul Bal”, a dramaturgului francez Édouard Pailleron, pe 1 octombrie 1898, dar nu a avut success la început. Cronicile negative au determinat-o să se înscrie la Conservatorul Aristizzei Romanescu, pe care o admira foarte mult, unde a studiat arta dramatică.
Lucia Sturdza este distribuită în 1911 în filmul Amor Fatal, unde a jucat alături de Tony Bulandra, cel care, după câteva luni, avea să devină soțul ei. După trei ani, în 1914 soții Bulandra au înfiinţat Teatrul Regina Maria, care rivaliza cu repertoriul Teatrului Național. Mai târziu teatrul particular își schimbă numele în Compania Bulandra – Maximilian – Storin.
Lucia Sturdza Bulandra juca în fiecare seară, regiza spectacole, mergea în turnee și, mai târziu, a devenit profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti.
Compania de teatru s-a destrămat în 1941, actorii și regizorii fiind angajați la Teatrul Municipal „I.L. Caragiale”, proaspăt înființat. Doi ani mai târziu, în 1943, actorul Tony Bulandra moare, la vârsta de 62 de ani.
Lucia Sturdza Bulandra devine în 1947 directoarea Teatrului Municipal. Cariera ei continua pe scenă, dar și la catedră, zeci de generații dintre marii actori ai României fiindu-I studenți.
Doamna Bulandra a murit pe 19 septembrie 1961, la vârsta de 88 de ani.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp...
2 comentarii
Citiți mai multe

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe