MOARTEA IULIEI ȘI PRĂBUȘIREA PSIHICĂ A ILUSTRULUI TATĂ

DRAMA FAMILIEI HASDEU

Tadeu Hîjdeu s-a născut la Hotin, în Basarabia, pe 26 februarie 1838 și și-a petrecut copilăria la moșia părinților din Cristinești, Basarabia, fiind crescut de către mama sa vitregă. Tatăl său, Alexandru Hâjdeu, cunoștea zece limbi străine, printre care și persana, era istoric, publicist și a scris în latină despre flora Basarabiei.

Tânărul, care mai târziu avea să-și ia numele Bogdan Petriceicu Hasdeu, a studiat la universitatea din Harkov, fiind apoi ofițer în armata rusă. Când sudul Basarabiei a revenit la Moldova, a trecut granița, iar rușii i-au cerut extrădarea și, pentru că autorităților române au refuzat, i-au anulat dreptul de moștenire pe care-l avea asupra unor moșii ale familiei rămase în partea rusească a Basarabiei.

La 1857 Hasdeu a fost numit membru al tribunalului din Cahul, dar după un an s-a mutat la Iași, ca profesor de liceu și bibliotecar al universității.

Între 17 mai 1876 și 1 aprilie 1900 a fost director al Arhivelor Statului din București, fiind primul conducător al Arhivelor Statului care a început să publice copii după acte din arhivele străine privitoare la români.

Din 1878 a fost profesor de filologie comparată la Universitatea din București, dar a cochetat și cu politica. A devenit un susținător al regelui Carol I, membru al Partidului Liberal și deputat liberal.

Pe 14 noiembrie 1869 se naște unica sa fiică, Iulia, din căsătoria cu Iulia Faliciu. Copila a absolvit la 8 ani neîmpliniți examenele cumulate ale celor patru clase primare, iar la 11 ani a terminat Colegiul Național „Sfântul Sava”, urmat în paralel cu cursurile Conservatorului de muzică din București. Bogdan Petriceicu Hasdeu a înscris-o pentru studiile universitare la Paris, Iulia devenind prima româncă ce a studiat la Sorbona.

După moartea Iuliei, la doar 19 ani, pe 29 septembrie 1888, din cauza tuberculozei, Hasdeu a devenit mistic și fervent practicant al spiritismului. Dispariția ei prematură a provocat prăbușirea psihică a cărturarului. Încearcă zi de zi să-i vorbească fiicei lui și, într-o zi, Iulia îi răspunde. Bătrânul tata povestește:

"Trecuse șase luni de la moartea fiicei mele. Era în martie - iarna plecase: primăvara nu sosea încă. Într-o seară umedă și posomorâtă, ședeam singur în odaie lângă masa mea de lucru. Dinainte-mi, ca întotdeauna, era o testea de hârtie si mai multe creioane.
Cum? nu știu, nu știu, nu știu; dar fără ca s-o știu, mâna mea luă un creion și îi rezemă vârful de luciul hârtiei.
Începui a simți la tâmpla stânga bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic.
Deodata, mâna mea se puse în mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: "Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire" Julie Hasdeu. ("Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți ajungă".)
Era scris și iscalit cu slova fiicei mele."

Comunicarea post-mortem cu fiica lui l-a determinat să construiască un castel de la Câmpina, unde astăzi pot fi admirate portretele membrilor familiei Hasdeu, obiecte personale, fotografii și documente originale, mobilier vechi de peste un secol, manuscrise și colecții ale revistelor conduse de Hașdeu.

Castelul conține șase săli care pot fi vizitate: salonul de primire al doamnei Iulia Hasdeu, soția scriitorului, unde se află bustul de marmură al acesteia, sufrageria, cu portretele familiei pictate în medalioane, pe pereții camerei, templul castelului, cel mai înalt turn, care are un pronaos cu oglinzi paralele și un altar.

În mijlocul turnului, unde se urcă pe trepte metalice, se află o statuie a lui Iisus, sculptată de Raphael Casciani, biroul de lucru al lui B. P. Hasdeu, în care se află portretele savantului, soției și fiicei lor, Iulia, camera cu cale, dedicată Iuliei Hasdeu, unde se află păpușa Iuliei, o sculptură, bustul fetei sculptat de Ioan Georgescu din marmură de Carrara, jurnalul și caietul de matematică al Iuliei și camera obscură, unde aveau loc ședințele de spiritism, care are un porumbel de piatră, o lunetă astronomică, un sfeșnic și o statuetă a lui Iisus.

Iulia, soția scriitorului, a murit pe 2 iulie 1902, iar Bogdan Petriceicu Hasdeu a murit pe 25 august 1907, în castelul dedicat iubiei lui fiice, la Câmpina.