IOSIF VULCAN, UN MARE CĂRTURAR TRANSILVĂNEAN

Iosif Vulcan s-a născut pe 31 martie 1841 la Holod, în Bihor, într-o veche familie greco-catolică. Tatăl său, Nicolae Vulcan, a fost preot, nepot de unchi al episcopului Samuil Vulcan, întemeietorul școlii de la Beiuș, mama sa fiind Irinyi Viktória.

Studiile primare le urmează în comuna Leta-Mare, unde se mută cu familia în 1844. Din 1851 merge la Gimnaziul Premonstratens din Oradea. La sfatul tatălui său, se înscrie la facultatea de drept a Universității din Budapesta, dar nu urmează o carieră de avocat pentru că era atras de literatură. În luna iunie a anului 1865 Iosif Vulcan întemeiază revista Familia, al cărei program era de a răspândi cultura românească în Transilvania, iar în februarie 1866 primește la sediul redacției, de la un privatist de la Gimanziul din Cernăuți, o scrisoare însoțită de mai multe poezii. Semnatarul era Mihail Eminovici.

Redactorul Familiei publică una dintre ele, “De-aș avea”, dar transformă, de comun acord cu autorul, numele acestuia din Eminovici în Eminescu.

Iosif Vulcan a fost și unul dintre promotorii teatrului românesc în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1870, alături de deputații români din Parlamentul Ungar, pune bazele unei societăți pentru crearea unui fond de teatru român.

Prin articolul său publicat în 1869, denumit „Să fondăm teatru național!”, Iosif Vulcan a atras de partea proiectului său o mulțime de transilvăneni.

Până în 1907 el a participat la fiecare adunare generală a societății care avea ca scop strângerea de capital pentru înființarea unui teatru românesc în Transilvania.

Fondatorul revistei Familia a scris el însuși poezii, nuvele, romane și a făcut mai multe traduceri. În 1868 a vizitat Bucureștiul, iar în 1869 a tipărit primul volum din "Panteonul Român", cu portretul şi biografia regelui Carol I al României. “Panteonul” lui Vulcan va conține portretele și biografiile celebrităților române.

Cărturarul a murit pe 8 septembrie 1907 și a fost înmormântat în cimitirul Olosig din Oradea.

Moștenirea sa, revista "Familia", trăiește și astăzi, fiind editată de Consiliul Judeţean Bihor. La Oradea există și Muzeul Iosif Vulcan, în casa în care s-a aflat redacţia Revistei Familia, între anii 1897-1906, de fapt, casa în care au locuit Iosif şi Aurelia Vulcan. Spaţiul a fost cumpărat cu 20 de mii de coroane în 1896, pentru ca, după moartea lui Iosif Vulcan, soția lui, Aurelia Vulcan, să-l vîndă, în aprilie 1918, cu 150 de mii de coroane lui Schreiber Iacob.

Noul proprietar, un an şi jumătate mai tîrziu, a vîndut casa lui Margit Moskovitz, ce avea să fie deportată şi gazată la Auschwitz, în vara anului 1944.

După război, imobilul a intrat în proprietatea statului, în 1964 deschizându-se aici Casa Memorială Iosif Vulcan. Datorită învestițiilor autorităților locale, în 2015 Muzeul Iosif Vulcan a devenit un spațiu complet reamenajat ce găzduiește o colecție de documente în original sau în reproduceri, numere din cele cinci serii ale revistei Familia, precum și obiecte de artă sau de mobilier care i-au aparținut acestuia.