AGATHA ȘI GEORGE BACOVIA: POVESTEA IUBIRII ȘI A SACRIFICIULUI

George Andone Vasiliu s-a născut pe 4 septembrie 1881, la Bacău, părinții săi fiind Dimitrie Vasiliu, comerciant, și Zoe Vasiliu. Copilul este înscris în 1889 pentru clasa întâi la un pension din Bacău, apoi la Școala Primară Domnească numărul 1. În 1899, în timpul liceului, obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură" și în același an îi apare în Literatorul din 30 martie poezia “Și toate”.

În 1900 tânărul George se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage însă în al doilea semestru, apoi se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Termină liceul la Bacău în 1903 și se înscrie la Facultatea de Drept din București, unde frecventează cenaclul lui Alexandru Macedonski.

Un an mai târziu se retrage de la Facultatea de Drept și în 1906 se reîntoarce la Bacău, iar un an mai târziu se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Poetul obține în 1911 diploma de licență și se înscrie în baroul din Bacău, dar nu profesează. Lucrează o vreme ca suplinitor în învățământ, în 1913 devine ajutor contabil la prefectură, dar se îmbolnăvește de plămâni și demisionează.

În 1914 Bacovia se internează la sanatoriul doctorului Mărgăritescu din București, iar în 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul Instrucțiunii, apoi lucrează ca funcționar în Ministerul Muncii. În 1922 se reîntoarce la Bacău, grav bolnav. Reușește să se întremeze și până în 1928 ocupă funcția de suplinitor la diverse școli din Bacău, scrie mult și îi apar primele volume.

În 1928, ajuns la vârsta de 47 de ani, Bacovia se căsătorește cu poeta Agatha Grigorescu, care avea 33 de ani, pe care o cunoscuse cu 12 ani în urmă. Cei doi se stabilesc la București, unde ea era profesoară. 

Agatha, o orfană din Mizil, are o fire deosebit de ambițioasă. Ajunsă la 14 ani în Capitală, lucrează ca funcționară, dar se înscrie și finalizează Facultatea de litere si filozofie, studiază, scrie, muncește, se apucă de un doctorat, își publică lucrările. Ajunsă soție a poetului, își va dedica viața acestuia și operei lui. 

Tânăra renunță la propria carieră și își concentrează toate eforturile pentru a-l sprijini pe George Bacovia. Acesta este nevoit ca în noiembrie 1930 să revină din nou în Bacău, pentru că rămăsese fără serviciu, iar Agatha, tenacea sa soție, îl urmează.

În 1931 i se naște unicul lor fiu, Gabriel și în 1932 Societatea Scriitorilor îi aprobă poetului o pensie lunară de 1.000 lei.

Din 1933 familia Bacovia revine în Capitală, unde vor rămâne până la sfârșitul vieții poetului, acesta primind în continuare pensia care le va permite să supraviețuiască.

În 1945 George Bacovia este numit bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului, dar un an mai târziu, în 1946, după ce îi apare volumul Stanțe burgheze, opera sa este interzisă, situație care durează până la mijlocul anilor '50, când cărțile îi sunt repuse în circulație.

George Bacovia moare pe 22 mai 1957 în locuința sa din cartierul Giurgiului, iar soția sa, Agatha, donează statului, în 1958, casa, pentru a deveni muzeu. Oferta este acceptată de-abia în 1966, când se deschide oficial “Casa George si Agatha Bacovia”, al cărei custode va fi Gabriel, fiul celor doi.

foto: Casa Memorială “George Bacovia”, via desteptarea.ro

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Citiți mai multe

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Citiți mai multe

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...

Citiți mai multe

DOSARE SECRETE

Faceți căutări pe acest blog