AGATHA ȘI GEORGE BACOVIA: POVESTEA IUBIRII ȘI A SACRIFICIULUI

George Andone Vasiliu s-a născut pe 4 septembrie 1881, la Bacău, părinții săi fiind Dimitrie Vasiliu, comerciant, și Zoe Vasiliu. Copilul este înscris în 1889 pentru clasa întâi la un pension din Bacău, apoi la Școala Primară Domnească numărul 1. În 1899, în timpul liceului, obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură" și în același an îi apare în Literatorul din 30 martie poezia “Și toate”.

În 1900 tânărul George se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage însă în al doilea semestru, apoi se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Termină liceul la Bacău în 1903 și se înscrie la Facultatea de Drept din București, unde frecventează cenaclul lui Alexandru Macedonski.

Un an mai târziu se retrage de la Facultatea de Drept și în 1906 se reîntoarce la Bacău, iar un an mai târziu se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Poetul obține în 1911 diploma de licență și se înscrie în baroul din Bacău, dar nu profesează. Lucrează o vreme ca suplinitor în învățământ, în 1913 devine ajutor contabil la prefectură, dar se îmbolnăvește de plămâni și demisionează.

În 1914 Bacovia se internează la sanatoriul doctorului Mărgăritescu din București, iar în 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul Instrucțiunii, apoi lucrează ca funcționar în Ministerul Muncii. În 1922 se reîntoarce la Bacău, grav bolnav. Reușește să se întremeze și până în 1928 ocupă funcția de suplinitor la diverse școli din Bacău, scrie mult și îi apar primele volume.

În 1928, ajuns la vârsta de 47 de ani, Bacovia se căsătorește cu poeta Agatha Grigorescu, care avea 33 de ani, pe care o cunoscuse cu 12 ani în urmă. Cei doi se stabilesc la București, unde ea era profesoară. 

Agatha, o orfană din Mizil, are o fire deosebit de ambițioasă. Ajunsă la 14 ani în Capitală, lucrează ca funcționară, dar se înscrie și finalizează Facultatea de litere si filozofie, studiază, scrie, muncește, se apucă de un doctorat, își publică lucrările. Ajunsă soție a poetului, își va dedica viața acestuia și operei lui. 

Tânăra renunță la propria carieră și își concentrează toate eforturile pentru a-l sprijini pe George Bacovia. Acesta este nevoit ca în noiembrie 1930 să revină din nou în Bacău, pentru că rămăsese fără serviciu, iar Agatha, tenacea sa soție, îl urmează.

În 1931 i se naște unicul lor fiu, Gabriel și în 1932 Societatea Scriitorilor îi aprobă poetului o pensie lunară de 1.000 lei.

Din 1933 familia Bacovia revine în Capitală, unde vor rămâne până la sfârșitul vieții poetului, acesta primind în continuare pensia care le va permite să supraviețuiască.

În 1945 George Bacovia este numit bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului, dar un an mai târziu, în 1946, după ce îi apare volumul Stanțe burgheze, opera sa este interzisă, situație care durează până la mijlocul anilor '50, când cărțile îi sunt repuse în circulație.

George Bacovia moare pe 22 mai 1957 în locuința sa din cartierul Giurgiului, iar soția sa, Agatha, donează statului, în 1958, casa, pentru a deveni muzeu. Oferta este acceptată de-abia în 1966, când se deschide oficial “Casa George si Agatha Bacovia”, al cărei custode va fi Gabriel, fiul celor doi.

foto: Casa Memorială “George Bacovia”, via desteptarea.ro

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Citiți mai multe

Moştenitorii Iranului de altădată: Frumoasele soţii ale şahului Mohammad Reza Pahlavi

Cele trei regine ale Iranului: Fawzia, Soraya şi Farah Mohammad Reza Șah Pahlavi s-a n ă scut pe 26 octombrie 1919 în Teheran şi a fost fiul şahului Reza Pahlavi al Persiei și ultimul monarh al Iranului. Tânărul şah a primit o educație occidentală și, prin urmare, a fost un prieten al Statelor Unite și al statelor din vestul Europei. Când Mohammad Reza a împlinit 11 ani, tatăl său l-a înscris la Institut Le Rosey, un internat elvețian, pentru studii suplimentare. Mohammad a plecat în Elveția pe 7 septembrie 1931, unde cursurile se ţineau în limba franceză, fiind primul prinţ moştenitor iranian care a fost trimis în străinătate pentru a fi educat. S-a întors în ţara natală pentru a obține diploma de bacalaureat în 1936 şi, după revenirea în Iran, a fost înregistrat l a academia militară din Teheran, unde a rămas înscris până în 1938, absolvind ca locotenent. Regina Fawzia După absolvire, Mohammad Reza a fost repede promovat la gradul de căpitan, rang pe care l-

Citiți mai multe

ANNE FRANK, FETIȚA-SIMBOL A VICTIMELOR NAZISMULUI

Anne s-a născut pe 12 iunie 1929 în Frankfurt, fiind cea de-a doua fiică a lui Otto Frank și a lui Edith Frank și a avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank. Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier cu oameni de diferite credințe, Anne având prietene romano-catolice, protestante și evreice. Părinții nu erau stricți în ceea ce privește tradițiile religioase, cea mai religioasă dintre ei fiind mama, Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa îndeaproape de educația fetelor, îndemnându-le să citească. După ce naziștii au ajuns la putere în Germania, Otto Frank a hotărât să deschidă o filială a firmei pe care o avea, Opekta, la Amsterdam, în Olanda. Inițial, tatăl familiei s-a mutat singur la Amsterdam în 1933, iar Edith și fetele l-au urmat în februarie 1934. Patru ani mai târziu, în 1938, Otto a înființat, împreună cu Herman van Pels, tot evreu, exilat din Osnabrück, o a doua firmă, Pectacon, care vindea mirodenii. În mai 1940 Olanda a fo

Citiți mai multe

DOSARE SECRETE

Faceți căutări pe acest blog