Treceți la conținutul principal

AGATHA ȘI GEORGE BACOVIA: POVESTEA IUBIRII ȘI A SACRIFICIULUI


George Andone Vasiliu s-a născut pe 4 septembrie 1881, la Bacău, părinții săi fiind Dimitrie Vasiliu, comerciant, și Zoe Vasiliu. Copilul este înscris în 1889 pentru clasa întâi la un pension din Bacău, apoi la Școala Primară Domnească numărul 1. În 1899, în timpul liceului, obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură" și în același an îi apare în Literatorul din 30 martie poezia “Și toate”.





În 1900 tânărul George se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage însă în al doilea semestru, apoi se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Termină liceul la Bacău în 1903 și se înscrie la Facultatea de Drept din București, unde frecventează cenaclul lui Alexandru Macedonski.
Un an mai târziu se retrage de la Facultatea de Drept și în 1906 se reîntoarce la Bacău, iar un an mai târziu se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Poetul obține în 1911 diploma de licență și se înscrie în baroul din Bacău, dar nu profesează. Lucrează o vreme ca suplinitor în învățământ, în 1913 devine ajutor contabil la prefectură, dar se îmbolnăvește de plămâni și demisionează.
În 1914 Bacovia se internează la sanatoriul doctorului Mărgăritescu din București, iar în 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul Instrucțiunii, apoi lucrează ca funcționar în Ministerul Muncii. În 1922 se reîntoarce la Bacău, grav bolnav. Reușește să se întremeze și până în 1928 ocupă funcția de suplinitor la diverse școli din Bacău, scrie mult și îi apar primele volume.
În 1928, ajuns la vârsta de 47 de ani, Bacovia se căsătorește cu poeta Agatha Grigorescu, care avea 33 de ani, pe care o cunoscuse cu 12 ani în urmă. Cei doi se stabilesc la București, unde ea era profesoară.

Agatha, o orfană din Mizil, are o fire deosebit de ambițioasă. Ajunsă la 14 ani în Capitală, lucrează ca funcționară, dar se înscrie și finalizează Facultatea de litere si filozofie, studiază, scrie, muncește, se apucă de un doctorat, își publică lucrările. Ajunsă soție a poetului, își va dedica viața acestuia și operei lui.
Tânăra renunță la propria carieră și își concentrează toate eforturile pentru a-l sprijini pe George Bacovia. Acesta este nevoit ca în noiembrie 1930 să revină din nou în Bacău, pentru că rămăsese fără serviciu, iar Agatha, tenacea sa soție, îl urmează.
În 1931 i se naște unicul lor fiu, Gabriel și în 1932 Societatea Scriitorilor îi aprobă poetului o pensie lunară de 1.000 lei.
Din 1933 familia Bacovia revine în Capitală, unde vor rămâne până la sfârșitul vieții poetului, acesta primind în continuare pensia care le va permite să supraviețuiască.
În 1945 George Bacovia este numit bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului, dar un an mai târziu, în 1946, după ce îi apare volumul Stanțe burgheze, opera sa este interzisă, situație care durează până la mijlocul anilor '50, când cărțile îi sunt repuse în circulație.
George Bacovia moare pe 22 mai 1957 în locuința sa din cartierul Giurgiului, iar soția sa, Agatha, donează statului, în 1958, casa, pentru a deveni muzeu. Oferta este acceptată de-abia în 1966, când se deschide oficial “Casa George si Agatha Bacovia”, al cărei custode va fi Gabriel, fiul celor doi.
foto: Casa Memorială “George Bacovia”, via desteptarea.ro
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp...
2 comentarii
Citiți mai multe

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe