Treceți la conținutul principal

MOARTEA PRINȚESEI DIANA ȘI A LUI DODI, IUBITUL EGIPTEAN


*** TRAGICUL BREAKING NEWS DIN 31 AUGUST 1997
După divorțul de Prințul Charles, finalizat din punct de vedere legal pe 28 august 1996, Diana a locuit într-un apartment din Palatul Kensington și s-a afișat public cu un cardiolog pe care l-a numit "dragostea vieții ei", timp de aproape doi ani. În iulie 1997, prințesa a început o relație cu Dodi Al-Fayed, viitorul moștenitor prezumtiv al imperiului Harrod's.
Dodi Al Fayed era fiul cel mare al miliardarului egiptean Mohamed al-Fayed şi al Samirei Kashoggi, sora dealerului de arme Adnan Kashoggi. Născut la Alexandria în 1956, Dodi era producător de film și o prezență discretă în lumea mondenă, nu a acordat niciodată un interviu vreunui ziar sau vreunui post tv.
Se spune că a avut relații cu cele mai faimoase femei ale epocii. Brooke Shields, Julia Roberts, Marie Helvin, Koo Stark, Britt Ekland, Winona Ryder, Daryl Hannah, Joanne Whalley, Tina Sinatra, Tanya Brier, Kelly Fisher sau Susannah Constantine sunt doar câteva nume alături de care a apărut în public.
Pe 30 august 1997, Diana și proaspătul ei iubit, Dodi, au zburat din Sardinia spre Paris. Diana intenționa să se întoarcă la Palatul Kensington în dimineața următoare. În acea seară, cei doi au luat cina la restaurantul hotelului Ritz din Paris, aflat în proprietatea tatălui lui Dodi începând cu anul 1979, apoi au plecat spre vila lui noului ei iubit din Paris.
Nenorocirea s-a întâmplat în tunelul stradal Pont de l'Alma. Diana era pe bancheta din spate, împreună cu Dodi Al-Fayed, mașina fiid condusă de șeful securității de la Hotelul Ritz din Paris, Henri Paul, care avusese misiunea de a conduce o mașină închiriată pentru a se feri de paparazzi. Automobilul s-a ciocnit de al treisprezecelea stâlp al tunelului.
În timp ce se deplasau prin oraș, erau urmăriți de paparazzi pe motociclete. La Place de la Concorde, Henri Paul a apăsat pedala de accelerație pentru a scăpa de ei.
Când au ajuns la tunel, șoferul conducea cu o viteza estimată la 200 km/h, într-o zonă cu viteza restricționată la 50 km/h. La ora 00:23 mașina a ricoșat într-un zid și s-a zdrobit de pilonii care susțineau partea superioară a tunelului.
Prima persoană care a atins-o pe Diana a fost Dr. Maillez, care mai târziu a povestit că prințesa nu a avut răni vizibile, dar era în stare de șoc. Diana a fost scoasă din mașină la ora 01:00, apoi a intrat în stop cardiac și, în urma reanimării cardiopulmonare, inima a început să-i bată din nou. A fost mutat la ambulanță la ora 01:18, Salvarea părăsind locul accidentului la ora 01:41.
Dodi Al Fayed stătea pe scaunul pasagerului din spate stânga și moartea lui a fost constatată pe loc.
Diana, încă în viață, a fost dusă la Hôpital de la Salpêtrière, unde a suferit un nou stop cardiac la câteva minute după ce a fost adusă. Chirurgii nu au reușit să o resusciteze, iar la ora 3 dimineața i-a fost declarat decesul.
Ancheta a arătat că accidentul în care a murit Diana a fost cauzat de șofer, care a pierdut controlul asupra mașinii și a condus cu viteză mare, fiind în stare de ebrietate.
Tatăl lui Dodi, Mohamed Al-Fayed, proprietarul Hotelului Ritz din Paris și al celebrului magazine londonez Harrod’s, a pretins că accidentul a fost rezultatul unei conspirații, fiind organizat de Serviciile Secrete, în urma instrucțiunilor Prințului Philip, Ducele de Edinburgh.
Diana a fost transportată acasă pentru înmormântare. Englezii au adus peste două milioane de buchete de flori la palatele regale britanice și au stat la coadă peste 12 ore pentru a semna în cartea de condoleanțe. Peste 3.500 de linii telefonice au fost deschise pentru donații într-un fond comemorativ, iar într-un an fundația caritabilă constituită în memoria prințesei Diana a adunat 133 de milioane de dolari.
Criticată pentru că nu a împărtășit durerea poporului, familia regală a organizat înmormântarea Dianei la catedrala Westminster, pe 6 septembrie. Sicriul prințesei a fost dus de la palatul Kensington până la Westminster Abbey într-o caleașcă trasă de cai. Aproximativ un milion de oameni au condus-o pe ultimul său drum.
Fiii Dianei, William, în vârstă de 15 ani și Harry, în vârstă de 12 ani, însoțiți de tatăl lor, prințul Charles, de bunicul lor, prințul Philip și de unchiul lor Charles, contele Spencer, au dus sicriul în ultima parte a ceremoniei.
Trupul neînsuflețit al Dianei a fost dus într-un dric la vechea moșie a familiei sale, situată în apropiere de Althorp. Într-o ceremonie privată, ea a fost îngropată pe o insuliță, umbrită de arbori, situată în mijlocul unui mic lac.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp...

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea...