Treceți la conținutul principal

MOARTEA PRINȚESEI DIANA ȘI A LUI DODI, IUBITUL EGIPTEAN


*** TRAGICUL BREAKING NEWS DIN 31 AUGUST 1997
După divorțul de Prințul Charles, finalizat din punct de vedere legal pe 28 august 1996, Diana a locuit într-un apartment din Palatul Kensington și s-a afișat public cu un cardiolog pe care l-a numit "dragostea vieții ei", timp de aproape doi ani. În iulie 1997, prințesa a început o relație cu Dodi Al-Fayed, viitorul moștenitor prezumtiv al imperiului Harrod's.
Dodi Al Fayed era fiul cel mare al miliardarului egiptean Mohamed al-Fayed şi al Samirei Kashoggi, sora dealerului de arme Adnan Kashoggi. Născut la Alexandria în 1956, Dodi era producător de film și o prezență discretă în lumea mondenă, nu a acordat niciodată un interviu vreunui ziar sau vreunui post tv.
Se spune că a avut relații cu cele mai faimoase femei ale epocii. Brooke Shields, Julia Roberts, Marie Helvin, Koo Stark, Britt Ekland, Winona Ryder, Daryl Hannah, Joanne Whalley, Tina Sinatra, Tanya Brier, Kelly Fisher sau Susannah Constantine sunt doar câteva nume alături de care a apărut în public.
Pe 30 august 1997, Diana și proaspătul ei iubit, Dodi, au zburat din Sardinia spre Paris. Diana intenționa să se întoarcă la Palatul Kensington în dimineața următoare. În acea seară, cei doi au luat cina la restaurantul hotelului Ritz din Paris, aflat în proprietatea tatălui lui Dodi începând cu anul 1979, apoi au plecat spre vila lui noului ei iubit din Paris.
Nenorocirea s-a întâmplat în tunelul stradal Pont de l'Alma. Diana era pe bancheta din spate, împreună cu Dodi Al-Fayed, mașina fiid condusă de șeful securității de la Hotelul Ritz din Paris, Henri Paul, care avusese misiunea de a conduce o mașină închiriată pentru a se feri de paparazzi. Automobilul s-a ciocnit de al treisprezecelea stâlp al tunelului.
În timp ce se deplasau prin oraș, erau urmăriți de paparazzi pe motociclete. La Place de la Concorde, Henri Paul a apăsat pedala de accelerație pentru a scăpa de ei.
Când au ajuns la tunel, șoferul conducea cu o viteza estimată la 200 km/h, într-o zonă cu viteza restricționată la 50 km/h. La ora 00:23 mașina a ricoșat într-un zid și s-a zdrobit de pilonii care susțineau partea superioară a tunelului.
Prima persoană care a atins-o pe Diana a fost Dr. Maillez, care mai târziu a povestit că prințesa nu a avut răni vizibile, dar era în stare de șoc. Diana a fost scoasă din mașină la ora 01:00, apoi a intrat în stop cardiac și, în urma reanimării cardiopulmonare, inima a început să-i bată din nou. A fost mutat la ambulanță la ora 01:18, Salvarea părăsind locul accidentului la ora 01:41.
Dodi Al Fayed stătea pe scaunul pasagerului din spate stânga și moartea lui a fost constatată pe loc.
Diana, încă în viață, a fost dusă la Hôpital de la Salpêtrière, unde a suferit un nou stop cardiac la câteva minute după ce a fost adusă. Chirurgii nu au reușit să o resusciteze, iar la ora 3 dimineața i-a fost declarat decesul.
Ancheta a arătat că accidentul în care a murit Diana a fost cauzat de șofer, care a pierdut controlul asupra mașinii și a condus cu viteză mare, fiind în stare de ebrietate.
Tatăl lui Dodi, Mohamed Al-Fayed, proprietarul Hotelului Ritz din Paris și al celebrului magazine londonez Harrod’s, a pretins că accidentul a fost rezultatul unei conspirații, fiind organizat de Serviciile Secrete, în urma instrucțiunilor Prințului Philip, Ducele de Edinburgh.
Diana a fost transportată acasă pentru înmormântare. Englezii au adus peste două milioane de buchete de flori la palatele regale britanice și au stat la coadă peste 12 ore pentru a semna în cartea de condoleanțe. Peste 3.500 de linii telefonice au fost deschise pentru donații într-un fond comemorativ, iar într-un an fundația caritabilă constituită în memoria prințesei Diana a adunat 133 de milioane de dolari.
Criticată pentru că nu a împărtășit durerea poporului, familia regală a organizat înmormântarea Dianei la catedrala Westminster, pe 6 septembrie. Sicriul prințesei a fost dus de la palatul Kensington până la Westminster Abbey într-o caleașcă trasă de cai. Aproximativ un milion de oameni au condus-o pe ultimul său drum.
Fiii Dianei, William, în vârstă de 15 ani și Harry, în vârstă de 12 ani, însoțiți de tatăl lor, prințul Charles, de bunicul lor, prințul Philip și de unchiul lor Charles, contele Spencer, au dus sicriul în ultima parte a ceremoniei.
Trupul neînsuflețit al Dianei a fost dus într-un dric la vechea moșie a familiei sale, situată în apropiere de Althorp. Într-o ceremonie privată, ea a fost îngropată pe o insuliță, umbrită de arbori, situată în mijlocul unui mic lac.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

ANNE FRANK, FETIȚA-SIMBOL A VICTIMELOR NAZISMULUI

  Anne s-a născut pe 12 iunie 1929 în Frankfurt, fiind cea de-a doua fiică a lui Otto Frank și a lui Edith Frank și a avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank. Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier cu oameni de diferite credințe, Anne având prietene romano-catolice, protestante și evreice. Părinții nu erau stricți în ceea ce privește tradițiile religioase, cea mai religioasă dintre ei fiind mama, Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa îndeaproape de educația fetelor, îndemnându-le să citească. După ce naziștii au ajuns la putere în Germania, Otto Frank a hotărât să deschidă o filială a firmei pe care o avea, Opekta, la Amsterdam, în Olanda. Inițial, tatăl familiei s-a mutat singur la Amsterdam în 1933, iar Edith și fetele l-au urmat în februarie 1934. Patru ani mai târziu, în 1938, Otto a înființat, împreună cu Herman van Pels, tot evreu, exilat din Osnabrück, o a doua firmă, Pectacon, care vindea mirodenii. În mai 1940 Olanda a fo

Moştenitorii Iranului de altădată: Frumoasele soţii ale şahului Mohammad Reza Pahlavi

Cele trei regine ale Iranului: Fawzia, Soraya şi Farah Mohammad Reza Șah Pahlavi s-a n ă scut pe 26 octombrie 1919 în Teheran şi a fost fiul şahului Reza Pahlavi al Persiei și ultimul monarh al Iranului. Tânărul şah a primit o educație occidentală și, prin urmare, a fost un prieten al Statelor Unite și al statelor din vestul Europei.  Când Mohammad Reza a împlinit 11 ani, tatăl său l-a înscris la Institut Le Rosey, un internat elvețian, pentru studii suplimentare. Mohammad a plecat în Elveția pe 7 septembrie 1931, unde cursurile se ţineau în limba franceză, fiind primul prinţ moştenitor iranian care a fost trimis în străinătate pentru a fi educat.  S-a întors în ţara natală pentru a obține diploma de bacalaureat în 1936 şi, după revenirea în Iran, a fost înregistrat l a academia militară din Teheran, unde a rămas înscris până în 1938, absolvind ca locotenent. Regina Fawzia După absolvire, Mohammad Reza a fost repede promovat la gradul de căpitan, rang pe care l-