Treceți la conținutul principal

RODICA OJOG-BRAȘOVEANU, MAMA ROMANELOR POLIȚISTE ALE ANILOR '70 - '80


Angela Rodica Ojog-Brașoveanu s-a născut pe 28 august 1939, la București, fiind fiica profesoarei Ana Ojog și a avocatului Victor Ojog. Tatăl său a fost arestat de mai multe ori imediat după venirea comuniștilor la putere pentru că fusese membru al Partidului Național Liberal, iar familia a trecut prin perioade în care trăia din vânzarea lucrurilor din casa - tablouri, covoare, bijuterii, chiar și mobilier.



Rodica a urmat primele clase la școala „Maison des Français", apoi a terminat Liceul „Domnița Ileana". La absolvire s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din București, dar în 1956 a fost exmatriculată din toate facultățile din țară și arestată sub acuzația de solidarizare cu susținătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta. De altfel, mulți studenți se aflau în aceeași situație, dar Rodica Ojog fusese chiar direct implicată în organizarea mișcărilor studențești de protest la facultatea ei.
Desfășurarea evenimentelor din Ungaria era urmărită cu interes de studenții din România care obțineau de la radio sau din alte surse informații despre evenimentele de la Budapesta și au început să discute despre ideea de a începe la București acțiuni similare. Studenții români nu au format comitete care puteau fi considerate de către autorități organizații clandestine, dar, în schimb, au apărut grupuri de acțiune locală, la nivel de facultăți.
Grupurile cele mai active au fost cele din facultățile de Științe Juridice (din care făcea parte și Rodica Ojog), Filologie, Teatru, Medicină, Arhitectură, Politehnică, Filozofie precum și de la Institutul Medico-Militar. Singurele surse despre numele celor implicați sunt procesele care au urmat după înăbușirea mișcării, datele prezentate în ședințele de demascare ale studenților rebeli și ulterioarele excluderi din facultăți. Rodica și mulți alți colegi de la Științe Juridice și de la alte facultăți bucureștene și-au pierdut în acel an dreptul de a mai urma facultatea.
După exmatriculare, pentru a-și asigura un viitor, s-a căsătorit cu timișorean, dar nu a abandonat ideea de a-și construi o carieră. A făcut memorii la Ministerul Învățământului pentru a se putea întoarce la facultate, dar i s-a comunicat că reîntoarcerea este condiționată de o „reabilitare", adică un an de muncă necalificată într-o fabrică, unde să devină „fruntașă în producție".
În aceeași perioadă a divorțat și s-a angajat ca muncitoare la fabrica de medicamente „Galenica" unde a ajuns „fruntașă în producție", iar în 1962 a fost admisă la Facultatea de Științe Juridice din Iași, pe care a absolvit-o în 1967.
În 1963, Rodica Ojog l-a cunoscut pe actorul Cosma Brașoveanu, cu care s-a căsătorit în același an. Mariajul lor a fost unul fericit, dar s-a încheiat în 1981, când Cosma a încetat prematur din viață după ce a suferit cel de-al cincilea infarct, la doar 45 de ani.
În 1969, Rodica Ojog-Brașoveanu a debutat cu un scenariu la televiziune, "Crima din Cișmigiu", iar primul roman polițist, "Moartea semnează indescifrabil", l-a scris la insistența soțului ei și l-a publicat în 1971, la Editura „Albatros".
În urma succesului cu acest volum și a comenzilor pe care le-a primit pentru alte cărți, Rodica Ojog Brașoveanu a renuntat la cariera în avocatură după șapte ani de practică și s-a dedicat scrisului. A publicat 38 de romane, în majoritate polițiste, dar și câteva istorice și unul științifico-fantastic, mai multe povestiri, o piesă de teatru și cinci scenarii TV.
Rodica Ojog Brașoveanu a murit pe 2 septembrie 2002, la vârsta de 63 de ani, la București.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp...

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea...