ROMÂNUL CARE I-A LUAT SOȚIA ȘI AVEREA CELEBRULUI PARFUMIER FRANÇOIS COTY

PARFUM DIN ALTE TIMPURI

Joseph Marie François Spoturno s-a născut pe 3 mai 1874, în Ajaccio, Corsica, fiind descendent al Isabellei Bonaparte, care era mătușa lui Napoleon Bonaparte. Părinții lui erau Jean-Baptiste Spoturno și Marie-Adolphine-Françoise Coti, ambii urmași ai coloniștilor genovezi care fondaseră orașul Ajaccio în secolul al XV-lea.

După moartea timpurie a părinților lui, iar tânărul François a fost crescut de străbunica lui, Marie Josephe Spoturno, și, după moartea acesteia, de bunica lui, Anna Maria Belone Spoturno, care locuia la Marsilia.

După ce a petrecut câțiva ani în serviciul militar, François a întâlnit un corsican pe nume Emmanuel Arène, care a devenit mentorul lui, oferindu-i o slujbă la Paris, ca secretar. François s-a căsătorit la Paris cu Yvonne Alexandrine Le Baron și și-a luat un nume mai franțuzesc, Coty, inspirat de numele de fată al mamei sale. Tot în această perioadă l-a cunoscut pe Raymond Goery, un farmacist care producea și vindea parfumuri în magazinul său din Paris.

Prin intermediul lui Arène, Coty l-a cunoscut și pe Antoine Chiris, senator și membru al familiei Chiris, cunoscută ca producătoare și distribuitoare de parfumuri. În fabricile Chiris din Grasse, Coty a studiat parfumeria și a început să lucreze la un parfum intitulat La Rose Jacqueminot.

La întoarcerea sa la Paris în 1904, Coty a început să-și vândă parfumurile prin magazine, buticuri, saloane de coafură, dar nu a avut prea mult succes.

Norocul i s-a schimbat atunci când a scăpat o sticluță din parfumul La Rose Jacqueminot pe o tejghea din Grands Magasins du Louvre, la Paris. Atrași de miros, clienții se învârteau în zonă, dorind să cumpere parfumul, astfel că întregul stoc ambulant al lui Coty a fost vândut în câteva minute și magazinul i-a oferit un spațiu pentru a-și distribui produsele.

Coty a fost atât un parfumier talentat, cât și un comerciant strălucit, fiind primul care a înțeles că o sticluță atractivă crește succesul comercial al parfumului, așa că a început să colaboreze cu marele ceramist și bijutier René Lalique.
Lalique a proiectat sticluțe pentru primele parfumuri ale lui Coty, precum Ambre Antique și L'Origan, care au devenit mărci de succes. Tot el a proiectat etichetele pentru parfumurile Coty, care erau tipărite pe foițe cu un fundal aurit cu litere în relief.

Cum înaintea lui Coty, parfumul era considerat un produs de lux, accesibil doar celor foarte bogați, el a oferit parfumuri la game diferite de prețuri. Parfumurile sale scumpe, în sticluțe Lalique și Baccarat, erau adresate pieței de lux, dar a vândut parfumuri și în sticluțe mai mici și mai simple, care erau accesibile tuturor femeilor. Sticluțele de parfum Coty, deși produse în masă, erau proiectate pentru a transmite o imagine de lux și de prestigiu.

În 1908, Coty și-a mutat sediul fabricii de parfumuri la Suresnes, la marginea Parisului, unde a achiziționat mai multe proprietăți și a început să construiască ceea ce va deveni „La cité des Parfums”, un mare complex de laboratoare și fabrici care produceau parfumurile sale. „La cité” a avut 9.000 de angajați și avea capacitatea să producă până la 100.000 de sticluțe pe zi.

După Primul Război Mondial, cererea pentru parfum franțuzesc a crescut într-un ritm rapid. Mulți soldați americani care se aflau în Franța în timpul războiului au dus cu ei parfumuri Coty pentru soțiile și rudele lor de acasă, iar Coty și-a dat seama de importanța pieței americane și a început să-și distribuie produsele în Statele Unite ale Americii.

În 1921, Coty a înființat o subsidiară americană la New York și mai târziu au fost înființate subsidiare noi în Marea Britanie și în România.

Coty și-a extins linia de produse, incluzând produse cosmetice și de îngrijire a pielii și a creat o rețea de distribuție în Europa, Asia și America Latină. Prin 1925, aproape 36 de milioane de femei din întreaga lume foloseau pudra de față Coty, iar produsul cel mai popular a fost pudra de față Air-spun, lansat în 1934, pentru care a colaborat cu celebrul designer de modă Léon Bakst pentru a crea modelul cutiei.

Parfumierul a devenit unul dintre cei mai bogați oameni din Franța, în 1929 averea sa fiind estimată la 34 milioane de dolari, astfel că Coty s-a gândit să-și folosească banii pentru a obține sprijin politic și pentru a influența opinia publică. În 1923, după o cursă strânsă, a fost ales senator al regiunii Corsica, dar victoria sa a fost de scurtă durată. Senatul Francez a anulat alegerea sa în 1924, după ce au apărut acuzații de mituire a electoratului.

În 1922, Coty a cumpărat Le Figaro și, împotriva voinței ziariștilor, a schimbat numele ziarului în Figaro și a mutat sediul în Rond-Point des Champs-Elysées. Sub administrarea lui, ziarul conservator moderat a adoptat o poziție antisemită și de extremă dreaptă, a tipărit multe articole antisemite și anticomuniste și a fost cunoscut prin opoziția sa puternică față de guvern. Curând însă tirajul lui Figaro a intrat în cădere liberă.

Coty însuși a devenit un antisemit feroce, i-a învinuit pe evrei pentru crearea ideologiei comuniste, pentru jefuirea Franța de bogăția și slava antebelică și pentru producerea crizei economice și a oferit sprijin financiar unui număr mare de organizații de extremă dreaptă.

Coty și soția sa, Yvonne, au avut doi copii, Roland și Christiane. Deși era căsătorit, Coty era faimos pentru numeroasele sale amante și copii nelegitimi, își găzduia iubitele în Hotelul Astoria din Paris și le oferea bani și cadouri generoase. Prima sa amantă, care a devenit ulterior cea de-a doua soție, a fost Henriette Dieudé, o fostă angajată a companiei cu care a avut cinci copii. Viața amoroasă a lui Coty a fost mediatizată pe larg la acea vreme în ziarele liberale franceze, ceea ce i-a dăunat grav imaginii publice.

După 1929, averea lui Coty a început să se diminueze considerabil. Publicațiile Figaro și L'Ami du peuple pierdeau bani de ani de zile, iar afacerile cu parfumuri au fost afectate de crahul de pe Wall Street din 1929.

În același an, Yvonne a divorțat de Coty și, în 1933, s-a căsătorit cu românul Leon Cotnăreanu. Acesta era un avocat originar din Iași, fiul unui bancher român, care studiase la București, iar in 1920 se mutase la Paris.

Acordul de divorț prevedea că Coty urma să-i plătească fostei sale soții câteva milioane de franci în trei rate, dar în 1931 Coty nu a făcut ultima plată, invocând dificultățile financiare. În următorii ani, instanțele s-au pronunțat în favoarea lui Yvonne și i-au acordat dreptul de proprietate asupra unei părți mari din averea lui Coty.

Parfumierul a murit în 1934, la casa lui din Louveciennes, din cauza pneumoniei și a complicațiilor survenite după un anevrism.

In 1940, Yvone și noul ei soț, românul evreu Leon Cotnăreanu, sunt nevoiți să fugă în America, iar Cotnăreanu s-a concentrat asupra afacerii cu parfumuri, ocupând funcția de președinte al Consiliului de Administrație al "Coty Parfume Company".

După cel de-al Doilea Război Mondial, Leon s-a implicat în relansarea publicației “Le Figaro”, a refăcut sediul de la Paris, iar ziarul a redevenit un nume important al presei franceze.
În 1950, ajuns la vârsta de 58 de ani, Leon renunță la pachetul majoritar deținut la "Le Figaro", iar în 1963, Yvonne a vândut Coty Inc. trustului farmaceutic gigant Pfizer, cu condiția ca nici un membru al familiei Coty să nu fie implicat în conducerea companiei, iar sub administrarea Pfizer, compania a început să-și distribuie parfumurile aproape exclusiv prin farmacii, în loc să o facă prin magazine, așa cum făcuse anterior familia Coty. În 1992, Pfizer a vândut către compania germană Joh. A. Benckiser GmbH, care o deține și astăzi.

77 de mărci de cosmetice sunt astăzi în portofoliul Coty, dar nu sunt sigură că vreuna dintre ele se ridică la finețea pudrei Coty lansată în 1925.