POVESTEA MARIEI MONTESSORI, EDUCATOAREA SECOLULUI XX

Maria Montessori s-a născut în orașul Chiaravalle, în Italia, pe 31 august 1870. Familia s-a mutat la Roma în 1875, iar anul următor Maria a fost înscrisă la școala de stat. Și-a continuat educația între 1886-1890, la Institutul Tehnic ”Leonardo da Vinci”, dorind să devină inginer.

După absolvire, părinții săi au îndemnat-o să intre în învățământ, fiind unul dintre domeniile în care femeile puteau să lucreze, dar Maria era hotărâtă să urmeze școala medicală și să devină medic.

În 1890 s-a înscris la Universitatea din Roma unde a studiat fizica, matematica și științele naturale, iar după doi ani s-a înscris la Facultatea de Medicină. A obținut numeroase burse și, în plus, a dat lecții particulare, astfel că și-a putut plăti cea mai mare parte a educației sale medicale. În timpul școlii de medicină a făcut singură disecțiile, deoarece clasele mixte nu erau permise.

Maria Montessori a devenit, pe 10 iulie 1896, prima femeie medic din Italia.

A fost angajată imediat la Spitalul San Giovanni de pe lângă Universitatea din Roma. În 1897 s-a alăturat voluntar unui program de cercetare în cadrul clinicii de psihiatrie de la Universitatea din Roma.

Maria Montessori vizita azilurile pentru copii cu retard mintal din Roma. În cadrul unei vizite, îngrijitorul azilului i-a povestit că micuții pacienți adunau de pe jos firimiturile căzute după luarea mesei. Montessori și-a dat seama că acești copii își doreau stimulare senzorială și că lipsa acesteia contribuia la starea lor. Astfel, a început să cerceteze tot ceea ce avea legătură cu copiii cu retard.

În 1898, munca lui Montessori cu copiii de la azil a devenit din ce în ce mai importantă. S-a adresat Congresului Național Medical din Torino, unde a susținut teoria controversată conform căreia lipsa unei îngrijiri adecvate pentru copiii cu retard reprezenta cauza comportamentului lor.

Implicarea lui Montessori în Liga Națională pentru Educația Copiilor Retardați a fost urmată de numirea sa în funcția de co-director, împreună cu Giusseppe Montesano, la o instituție nou-înființată, numită Școala pentru copii cu tulburări de comportament. Montessori a lucrat timp de doi ani în cadrul acestei școli și a început o relația sa cu colaboratorul ei, Giusseppe Montesano.

În 1898, Maria a născut un băiat, pe Mario. Cum relația cu Giusseppe se destramă, femeia ia o decizie controversată. Își trimite copilul la țară și timp de cinci ani nu se implică deloc în viața micuțului. Revine însă asupra deciziei și reia legătura cu Mario, care avea să devină la maturitate unul dintre cei mai importanți asistenți în munca ei.

În 1901, Maria a părăsit Școala pentru copii cu tulburări de comportament, începând să studieze pe cont propriu filosofia educațională și antropologia.

Maria Montessori a deschis, pe 6 ianuarie 1907, prima ”Casa dei Bambini”, într-unul dintre cele mai sărace cartiere din Roma, San Lorenzo. Montessori era convinsă că educația începe la naștere și că primii ani din viața unui copil sunt cei care-l formează pe acesta cel mai mult.

În toamna anului 1908, existau deja cinci Case ale copiilor, patru la Roma și una la Milano.

În 1909, dr. Montessori a ținut primul ei curs pe teme pedagogice, urmat de o cercetare complex, care a presupus studierea copiilor de toate rasele și culturile din numeroase țări.

În 1915, Montessori a mers și în Statele Unite, unde au fost deschise apoi multe școli bazate pe cursurile ținute de ea. Întoarsă în Europa, s-a stabilit la Barcelona, unde a înființat un seminar-laborator de pedagogie. Aici au venit mai târziu fiul său și soția acestuia, însoțiți de cei patru copii pe care îi aveau.

În 1933 toate școlile Montessori din Germania au fost închise. Au urmat apoii cele din Italia. Izbucnirea Războiului civil din Spania a făcut ca membrii familiei Montessori să plece, în 1936, în Anglia.

Maria Montessori și fiul său au plecat în India, în 1939, pentru a susține cursuri de formare în pedagogie. Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, fiind cetățeni italieni, Mario a fost arestat, iar mama sa a fost pusă în arest la domiciliu.

S-au reîntors în Olanda în 1946, ultima sa apariție publică fiind la Londra, în 1951, la un congres de specialitate.
Maria Montessori a murit în Olanda la vârsta de 81 de ani, pe 6 mai 1952. După moartea ei, Mario a urmat la conducerea Asociației Internaționale care îi poartă numele.

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Citiți mai multe

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Citiți mai multe

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...

Citiți mai multe

DOSARE SECRETE

Faceți căutări pe acest blog