Treceți la conținutul principal

SCANDALUL INGRID BERGMAN

FRUMOASA ACTRIȚĂ SUEDEZĂ ȘI MARILE EI PASIUNI
Ingrid Bergman s-a născut pe 29 august 1915 în Suedia. Fetița a rămas orfană de mamă când avea doar 3 ani, iar tatăl ei a murit când Ingrid împlinise 12 ani. La vârsta de 18 ani s-a hotărât să dea la actorie şi a devenit studentă la Şcoala de Actorie de pe lângă Teatrul Regal de Dramă de la Stockholm.
În 1937 se căsătoreşte cu Petter Lindsröm, un medic stomatolog cu care va avea o fiică, pe Pia. În 1939, Ingrid ajunge în America, lăsându-şi acasă fetița, alături de tatăl ei. Primul ei film turnat la Hollywood este „Intermezzo” şi va fi un succes.
În 1940 acrtița se va întoarce în Suedia, imediat după terminarea filmărilor la „Intermezzo”, dar curând decide să semneze un contract pe şapte ani cu producătorii de la Hollywood, în timp ce familia ei se afla încă în Europa.
După „Intermezzo”, va filma în „Casablanca”, în 1942, „For Whom the Bell Tolls”, în 1943, „Gaslight”, în 1944 și „Ioana D'Arc”, în 1948.
Petter, soţul ei, şi Pia, fiica, merg în America pentru a fi alături de Ingrid, dar relaţiile dintre cei doi soţi se răcesc pe zi ce trece. Actrița are o scurtă escapadă amoroasă cu fotograful francez Robert Capa și, în această perioadă, îi scrie şi lui Roberto Rosselini pentru a începe o colaborare pentru un viitor film, iar acesta o invită la Roma.
Între cei doi este dragoste la prima vedere, dar timp de două luni îşi ascund iubirea de ochii presei. Bergman rămâne însărcinată cu Rossellini în timpul filmărilor pentru filmul Stromboli, chiar dacă nu se despărţise de soțul ei suedez.
Vestea că vedeta de la Hollywood este însărcinată cu regizorul italian a fost un şoc pentru presa şi lumea de peste ocean. Ingrid îi trimite o scrisoare soţului în care îi explică că a găsit fericirea, dar el vine de urgență în Italia. Roberto Rossellini o ameninţă că se omoară dacă va pleca de lângă el. Pentru Ingrid situaţia devine dramatică, mai ales din cauza sarcinii, spunând mai târziu că a trăit un infern.
Presa o critică pentru că îşi părăsise copila pentru Rossellini, primeşte chiar scrisori de la admiratori care o îndemnau să nu divorţeze.
Pe 2 februarie 1950 se naşte primul copil al cuplului Bergman-Rossellini, Renato Roberto Ranaldo Giusto Giuseppe Rossellini. Pentru că tatăl copilului nu era divorţat de soție şi nici Ingrid de Petter, nou-născutul are trecut pe certificatul de naştere la numele tatălui, pe Rossellini, dar la numele mamei are o liniuţă.
În încercarea de a divorţa, cei doi ajung în fața unui tribunal din Mexic, pentru că legea era mai permisivă şi admitea divorţul fără a fi de faţă ambele părţi.
Ingrid devine gospodină desăvârşită şi se retrage din lumina reflectoarelor. Bergman și Rossellini devin din nou părinţi, vor avea fiice gemene, pe Isabella Fiorella Elettra Giovanna şi Isotta Ingrid Freida Giuliana, care se nasc pe 18 iunie 1952.
Isabella Rossellini și-a început la 28 de ani cariera de model și a devenit aproape la fel de apreciată ca mama ei în cinematografie, fiind inclusă de revista People în topul celor mai frumoase persoane din lume. Sora ei geamănă, Isotta, a stat departe de lumina reflectoarelor, este profesor universitar de literatură si a predat la Harvard University.
În 1957 cuplul Bergman – Rossellini se destramă din cauza nepotrivirii de caracter. Cu toate că Ingrid cere custodia copiilor și o obține în primă instanţă, micuții sunt luaţi de către Rossellini, care nu concepe ca cei trei să ajungă în America şi să fie în apropierea lui Linström, primul soț al lui Ingrid, care rămăsese în Statele Unite.
Copiii vor creşte mai mult fără părinţi în casa din Italia, tatăl fiind plecat la filmări, în timp ce mama se va reîntoarce în America. După divorţ, Bergman revine pe marile ecrane în filmul „Elena and Her Men”, al regizorului francez Jean Renoir.
Ingrid Bregman cunoaşte de-abia acum succesul deplin la Hollywood. Se recăsătoreşte cu suedezul Lars Schmidt, producător de teatru, dar nici această relație nu va funcționa.
La vârsta de 58 de ani, Ingrid Bergman se îmbolnăvește de cancer, îşi pierde sânul drept şi se luptă cu boala
neînduplecată. Va muri în 1982, la vârsta de 66 de ani, reuşind însă să profeseze până în ultima clipă a vieții.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp...

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea...