Prima femeie ziarist din România

Numele ei este Maria Grant, s-a născut în Anglia, în 1819, şi este sora diplomatului Effingham Grant care a fost, la începutul carierei sale, consilierul lui Robert Gilmour Colquhoun, consul britanic la Bucureşti. Mary îşi însoţeşte fratele în Valahia, lucrează un timp aici ca profesor particular şi se îndrăgosteşte de cel mai bun prieten al fratelui său. Nimeni altul decât Constantin A. Rosetti, membru al vechii familii boiereşti Rosetti. În aceeaşi perioadă este institutuoare pentru copiii familiei generalului Odobescu (unul dintre copii va deveni scriitorul Alexandru Odobescu).
Tânăra Mary Grant se va căsători cu C. A. Rosetti la casa părinţilor săi din Plymouth.
În timpul revoluţiei din 1848 Constantin, lider al curentului radical al revoluţionarilor, a fost ales secretar al Guvernului provizoriu, prefect de poliţie la Bucureşti şi a devenit redactor al ziarului "Pruncul român". După înfrângerea guvernului revoluţionar, este exilat, împreună cu camarazii săi paşoptişti, urcat de turci cu două plute în susul Dunării, până la graniţa cu Austria. Soţia sa, Maria, reuşeşte să îi elibereze pe prizonieri cu acordul primarului din Sviniţa. De aici pleacă împreună spre Franţa prin Ungaria, Croaţia şi Austria. Ajunşi la Paris în decembrie 1848 soţii Rosetti se ocupă de editarea revistelor România viitoare şi Republica Română. Exilul lor se încheie în 1857. La revenirea în ţară, Maria şi Constantin A. Rosetti au o activitate publicistică extrem de bogată. Ea editează, în 1865, propria revistă, Mama şi copilul, şi se implică în multe acţiuni de caritate şi opere de binefacere.
Soţii Rosetti au avut 8 copii, dar doar 4 dintre aceştia au supravieţuit: Liberty Sofia (i se spunea Libby şi era născută în iunie 1848) şi trei băieţi: Mircea, Vintilă şi Horia Rosetti.

În 1850 Maria i-a pozat pictorului Constantin Daniel Rosenthal pentru celebra pânză România revoluţionară, devenită simbol al Revoluţiei Române de la 1848.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Citiți mai multe

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Citiți mai multe

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...

Citiți mai multe

DOSARE SECRETE

Faceți căutări pe acest blog