Arestarea şi asasinarea lui Moruzov

La începutul lui septembrie 1940, Mihail Moruzov, şeful serviciului român de informaţii, se afla la Veneţia, la o reuniune cu amiralul Wilhelm Canaris, şeful Abwehrului, şi cu generalul Giacomo Carboni, şeful serviciului italian de informaţii. In acest timp, la Bucureşti are loc o manifestaţie contra amputărilor teritoriale impuse de Dictatul de la Viena. Speriat si total neinspirat, regele Carol al II-lea, la sfatul noului său colaborator, Horia Sima, formează guvenul generalului Ion Antonescu. A fost puncul de plecare al organizării loviturii de stat din 3-6 septembrie 1940, care a dus la răsturnarea dictaturii carliste, prin forţarea abdicării şi exilării regelui Carol al II-lea.
Când revine în România de la Veneţia, Mihail Moruzov este arestat chiar pe peronul Gării de Nord, de o echipă mixtă (formată din ofiţeri ai armatei şi legionari) şi dus la penitenciarul Jilava. Aici intră sub custodie legionară (i s-a acordat celula nr. 1). După 2 luni 62 de generali, miniştri şi fruntaşi politici, printre care se afla şi Moruzov sunt asasinaţi de un comando legionar.
Horia Sima era interesat de eliminarea lui Moruzov pentru a ascunde faptul că a fost agent informator, iar Ion Anto­nescu avea profunde resentimente faţă de cel care, consi­dera el, făcea şi desfă­cea jocurile oculte ale Palatului Regal. Anto­nescu l-a urmărit pe Moruzov şi după moarte, încercând să distrugă imaginea de profesionist al şefului spionajul românesc.
Sub conducerea sa, SSI-ul a lucrat după cele mai profesioniste metode ale culegerii de informaţii. Serviciul folosea mai multe tipuri de informatori: informatorii observatori, informatorii incidentali, informatorii locali (cei care urmăreau acţiunile partidelor politice, actele de sabotaj, starea de spirit a populaţiei, informatorii de penetrare (cei infiltraţi în grupările politice), informatorii mobili (comis-voiajori, negustori ambulanţi, artişti), informatorii obligaţi (constrânşi material sau moral).