Arestarea şi asasinarea lui Moruzov

La începutul lui septembrie 1940, Mihail Moruzov, şeful serviciului român de informaţii, se afla la Veneţia, la o reuniune cu amiralul Wilhelm Canaris, şeful Abwehrului, şi cu generalul Giacomo Carboni, şeful serviciului italian de informaţii. In acest timp, la Bucureşti are loc o manifestaţie contra amputărilor teritoriale impuse de Dictatul de la Viena. Speriat si total neinspirat, regele Carol al II-lea, la sfatul noului său colaborator, Horia Sima, formează guvenul generalului Ion Antonescu. A fost puncul de plecare al organizării loviturii de stat din 3-6 septembrie 1940, care a dus la răsturnarea dictaturii carliste, prin forţarea abdicării şi exilării regelui Carol al II-lea.
Când revine în România de la Veneţia, Mihail Moruzov este arestat chiar pe peronul Gării de Nord, de o echipă mixtă (formată din ofiţeri ai armatei şi legionari) şi dus la penitenciarul Jilava. Aici intră sub custodie legionară (i s-a acordat celula nr. 1). După 2 luni 62 de generali, miniştri şi fruntaşi politici, printre care se afla şi Moruzov sunt asasinaţi de un comando legionar.
Horia Sima era interesat de eliminarea lui Moruzov pentru a ascunde faptul că a fost agent informator, iar Ion Antonescu avea profunde resentimente faţă de cel care, considera el, făcea şi desfăcea jocurile oculte ale Palatului Regal. Antonescu l-a urmărit pe Moruzov şi după moarte, încercând să distrugă imaginea de profesionist al şefului spionajul românesc.
Sub conducerea sa, SSI-ul a lucrat după cele mai profesioniste metode ale culegerii de informaţii. Serviciul folosea mai multe tipuri de informatori: informatorii observatori, informatorii incidentali, informatorii locali (cei care urmăreau acţiunile partidelor politice, actele de sabotaj, starea de spirit a populaţiei, informatorii de penetrare (cei infiltraţi în grupările politice), informatorii mobili (comis-voiajori, negustori ambulanţi, artişti), informatorii obligaţi (constrânşi material sau moral).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Citiți mai multe

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Citiți mai multe

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...

Citiți mai multe

DOSARE SECRETE

Faceți căutări pe acest blog