Treceți la conținutul principal

Iranul de altădată: Venus din Asia || Superba prinţesă Fawzia



Prințesa Fawzia s-a născut la palatul Ras el-Tin din Alexandria, fiind fiica cea mare a sultanului Fuad I al Egiptului și Sudanului (mai târziu regele Fuad). În 1939 Prințesa Fawzia a Egiptului s-a căsătorit prințul moștenitor al Iranului, Mohammad Reza Pahlavi. După doi ani prințul moștenitor i-a succedat tatălui său care era în exil și a devenit Șah al Iranului.
Cei doi au avut un singur copil, o fiică, dar mariajul lor a fost nefericit. După nașterea fiicei cuplului, regina Fawzia a obținut un divorț egiptean în 1945, după care s-a mutat la Cairo. Divorțul a fost recunoscut de Iran după mai mulți ani, pe 17 noiembrie 1948, regina Fawzia recuperându-și astfel și titlul de prințesă a Egiptului. O condiție majoră a divorțului a fost ca fiica ei să rămână în Iran.
În anunțul oficial al divorțului, s-a afirmat: "climatul persan a pus în pericol starea de sănătate a împărătesei Fawzia, și, prin urmare, şahul a fost de acord ca sora regelui egiptean să divorțeze." Într-o altă declarație oficială, Șahul a declarat că desfacerea căsătoriei "nu poate afecta în niciun fel relațiile existente de prietenie dintre Egipt și Iran."
Frumoasa Fawzia s-a recăsătorit în 1949 cu un colonel și diplomat egiptean, Ismail Chirine. Mariajul lor a fost unul lung și fericit, au avut împreună un fiu şi o fiică, iar copiii au primit educaţie occidentală.
Prințesa Fawzia a trăit întreaga viață în locuința din Alexandria sau în Europa, unde și-a urmat soțul în misiunile lui diplomatice. Fawzia era vedeta posturilor de televiziune și a ziarelor care vânau imagini cu chipul său minunat la orice ieșire publică.
La bătrânețe, Fawzia s-a retras într-o casă modestă în Alexandria, Egipt. Aici a murit, în iulie 2013, la vârsta de 91 de ani.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...
6 comentarii
Citiți mai multe

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...
7 comentarii
Citiți mai multe

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe