Treceți la conținutul principal

Copilul care nu vedea lumina: Louis Braille, atingerea geniului



 Louis Braille s-a născut la 4 ianuarie 1809 la Coupvray, un mic sat aflat la 40 km de Paris. La vârsta de 3 ani, în 1812, în urma unui accident produs în atelierul de pielărie al tatălui său, copilul s-a lovit la unul dintre ochi.
Un medic local a început să îl trateze și a aranjat ca micuţul să fie dus a doua zi la Paris pentru a fi operat de un chirurg, dar niciun tratament nu a putut salva organul deteriorat. Louis a suferit săptămâni întregi, iar infecția a afectat şi celălalt ochi.

Braille a supraviețuit, dar până la vârsta de cinci ani era complet orb în ambii ochi. Iniţial nu și-a dat seama că și-a pierdut vederea și, de multe ori, întreba de ce este întotdeauna întuneric. Părinții lui au depus eforturi mari pentru a-și crește copilul în mod normal. Între 1816 și 1818 urmează cursurile școlii comunale din Coupvray, iar în 1819 intră la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători din Paris.

Din 1822 Braille experimentează procedeul „scrierii nocturne” elaborat de Charles Barbier și începe să lucreze la un nou sistem de scriere pentru nevăzători. Studiază algebra, gramatica și geografia, iar în 1827 transcrie în alfabetul inventat de el, cel pe care acum îl numim Braille, elementele de gramatică. În 1828 aplică sistemul propriu și la notația muzicală. În anul 1833 Braille este numit profesor la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători, iar în mai 1834 și-a prezentat sistemul de scriere la expoziția de industrie.

Curând, starea lui de sănătate s-a agravat. O boală respiratorie persistentă, despre care se credea că este tuberculoză, l-a obligat să renunţe la catedră la vârsta de patruzeci de ani. A fost internat la infirmeria Institutului Regal din Paris, unde a murit în 1852, la două zile după ce împlinise patruzeci și trei de ani.
În anul 1952, la împlinirea a 100 de ani de la moarte, trupul lui Louis Braille a fost mutat, cu onoruri, în Panthéonul din Paris.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...
6 comentarii
Citiți mai multe

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...
7 comentarii
Citiți mai multe

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe