Relația principesei Martha Bibescu cu Regele Ferdinand

Principesa Martha Bibescu l-a întâlnit pe Principele Ferdinand pe vremea când era doar o fetiță. Și-a amintit, însă, toată viața acel moment. Avea 4 ani și l-a văzut pe prinț plimbându-se prin parcul regal de la Sinaia, împreună cu unchiul său, Regele Carol, și mătușa sa, Regina Elisabeta. Îl descrie ca fiind un tânăr foarte frumos. Despre înfățișarea lui Ferdinand își amintește, mai târziu, că, în urma unei boli grele, avea să-și piardă, din pricini necunoscute, frumusețea, chiar înainte de a-și pierde tinerețea. Martha Bibescu și Principele, apoi Regele Ferdinand, au fost prieteni apropiați. S-a spus că au fost chiar amanți, căci regele suferea din cauza deselor infidelități ale Reginei Maria, iar Martha era înșelată de soțul ei, mondenul George Valentin Bibescu. Relația principesei de la Mogoșoaia cu Ferdinand, chiar dacă nu există indicii că ar fi existat și intimități între cei doi, a fost una de prietenie solidă și de sinceritate persistentă. Când Regele Ferdinand a luat decizia de a-l alunga pe Principele Carol, din pricina relației acestuia cu Elena Lupescu, Martha a fost una dintre puținele voci care au contestat public și direct hotărârea.

L-a apreciat, l-a respectat și, foarte probabil, l-a iubit într-un fel aparte pe Ferdinand. Iar portretul postum pe care i l-a făcut, publicat de Editura Cultura Națională în 1930, este o mărturie neîndoielnică a admirației pe care i-a purtat-o.
Redăm aici un fragment:
"România mare, unitatea națională s-au înfăptuit, dar principiul eredității a dat faliment. Într-o zi tristă de decembrie, Consiliul de Coroană, întrunit în același castel din Sinaia în care Principele Carol s-a născut, în care unchiul său, Regele Carol, a murit, se va pronunța decăderea moștenitorului prezumtiv, la cererea regelui, tatăl său.
Ce înseamnă pentru Ferdinand acest act solemn pe care l-a semnat și pe care Parlamentul îl va înregistra în ziua de 4 ianuarie? Înseamnă despărțirea neînduplecată, exilul unui fiu pe care îl iubește și pe care nu va înceta niciodată să-l iubească.
Pentru Carol este condamnarea, pierderea tuturor drepturilor, dar este și chinul moștenit de la părintele său - care începe acum - i se răpește singura patrie care are preț, aceea a copilăriei. După cum Sigmaringen a fost pierdut pentru Regele Ferdinand, tot astfel Sinaia va fi pierdută pentru Principele Carol.
Am petrecut iarna aceea călătorind prin Grecia, Egipt, Palestina. Eram tocmai la Ierusalim când mi se aduse vestea actului de la 4 ianuarie care alunga pe fiu de la cămin, din porunca tatălui său.
De pe muntele Sionului îi scrisei Regelui Ferdinand. Îi povesteam vizita pe care o făcusem în după-amiaza aceea la moscheea lui Omar, clădită pe locul unde a fost Templul lui Solomon. În ziua în care Regele Ferdinand sui munții din Sinaia ca să-și jertfească fiul, nici îngerul, nici berbecul nu se arătară. Dar orice ființă din regatul României, pentru mântuirea căruia el se jertfise, ar fi putut să spuie: "Știu acum că te temi de Dumnezeu, căci nu ți-ai cruțat singurul fiu pentru mine".