Treceți la conținutul principal

Păunica și Constantin Hagi Popp, familia care a construit comerțul modern în Țările Române

Constantin Hagi Popp
In secolul al XV-lea se platea 1 la 30 pentru marfurile turcesti sau care veneau prin Turcia, ca piperul, șofranul, orezul, lămâile, smochinele, săpunul, stafidele, anasonul, tămâia, bumbacul si alte marfuri aduse pe Dunare. Intre articolele extrem de căutate care se transportau in Ardeal de negustorii greci ere piperul. Din productia Moldovei se exportau vite, fructe, vin si fân. De la turci se aduceau untdelemn, cafea, orez si migdale. Exporturile se faceau aproape exclusiv de catre armeni, evrei, sași și unguri.
Paunica (Paunita) Hagi Popp
Abatele Mably, in tratatul despre drepturile statelor europene, vorbeste despre articolele importate din Levant de catre negustorii care le aduceau in Tarile Române, și anume: mătase, păr de capră și de cămilă, bumbac, ceară, ceai, cafea, curmale si toate articolele de coloniale.
In cursul unui an, de la 1 noiembrie 1778 pana la 31 octombrie 1779 s-au importat de Țările Române în Ardeal mărfuri în valoare de 4 - 500.000 de taleri și s-au exportat din Țările Române în Ardeal mărfuri de 60 - 70.000 de taleri.
Preturile alimentelor de consum larg  importate erau relativ mici, astfel o oca de cafea costa 2 lei si 10 parale, 2 ocale de orez costau 16 parale, o oca de icre de morun - 30 de parale, iar o oca de untdelemn, tot 30 de parale.
Targ din Ardeal
Unul dintre cei mai avuti negustori din epoca primelor afaceri serioase a fost Constantin Hagi Popp un grec de origine aromana, ai carui parinti au facut parte din valul de negustori levantini de la inceputul secolului al XVIII-lea si care a preluat toate micile afaceri cu marfuri din zona Sibiului. Magazinul sau principal a fost amplasat pe strada principala, acolo unde se afla astazi Hotelul Imparatul Romanilor.
Zenovie Hagi Popp
Sibianul Constantin Hagi Popp poate fi considerat astazi, fara sa gresim, primul om de afaceri serios de pe teritoriul Țărilor Române. Arhiva Casei Comerciale Hagi Pop, compusă din 362 de mape, 143.797 documente şi 410 registre, descoperita de Nicolae Iorga, arata cat de atent isi nota negustorul absolut toate tranzactiile pe care le facea.
Casa Constantin Hagi Popp din Sibiu a avut numerosi clienti in rândurile negustorilor şi boierimii din Muntenia si Moldova. Bacanul avea agenţi permanenţi la Vâlcea - pe negustorii Nicoliţă Iovipali şi Antonie Nicolantin - care au atras, la rândul lor, alţi negustori din târgurile şi oraşele Olteniei, construind o adevarata retea comerciala.Gospodăriile ţărăneşti din Vâlcea furnizau pentru casele de negoţ din Sibiu mari cantităţi de lână, piei de oaie şi capră, blănuri de animale sălbatice.
Despre celebrul negustor sibian Constantin Hagi Popp Nicolae Iorga scrie ca era ginerele lui Hagi Patru, om de pamant din tara aceea, care si-a facut ucenicia in pravalia socrului sau. A fost un om muncitor, de o cinste exemplara, ceea ce i-a facilitat ascensiunea in cercurile cele mai inalte din Sibiu. Bine cunoscut si om de incredere la toti comandantii corpului de armata imperiala de la Sibiu, care il informau cu stirile politice si sociale ale timpului, ii cunostea si le castigase increderea celor mai mari boieri din tara, de la fratii Manolache si Nicolae Brâncoveanu pana la boiernașul cel mai mic din Oltenia. Avea legaturi de prietenie cu toti agentii, mai ales ai Austriei, din țară. Norocos cu afacerile sale comerciale, Constantin Hagi Popp a fost norocos si in relatiile de fa
milie. Numai sănătatea șubredă a fiului sau, Constandin, pe care voia sa-l lase urmas la conducerea prăvăliilor sale, i-a provocat neliniste. Păunica (sau Păunița, după alte surse), soția lui Constantin Hagi Popp, o femeie aprigă și extrem de practică, a continuat afacerile sotului chiar si dupa ce acesta in murit, in 1809. Tot in 1809 Păunica l-a pierdut si pe bolnaviciosul sau fiu, Constandin, care avea doar 19 ani cand a murit.
Dar casa de comert a lui Constantin Hagi Popp din Sibiu, cu sucursale la Craiova si Viena, a continuat sa funcționeze sub supravegherea văduvei Păunica si sub conducerea omului de încredere Stan Popovici si a celuilalt fiu al Păunicăi, Zenovie Hagi Constantin Popp.




Comentarii

  1. Dans la Revue Mercure historique et politique de l´année 1788
    en avril, en langue espagnole, nous avons l´information suivante, d´après les lettres écrites à Sibiu, à l´époque la ville s´appellait Hermannstadt, par le lieutenant général Fabris, Costantino Popp était en plus de commerçant, interprète impérial, au service de l´armée autrichienne.tps://babel.hathitrust.org/cgi/pt?id=ucm.5326176460;view=1up;seq=313

    RăspundețiȘtergere
  2. Merci beaucoup pour cette information.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni