Treceți la conținutul principal

Harriette Wilson si-a facut amantii de rusine

Printul de Wales, Lordul Cancelar si patru prim-ministri au trecut prin patul celebrei curtezane Harriette Wilson in perioada ei de glorie din Londra inceputului de secol XIX. Nascuta intr-o familie cu 15 copii, cu o situatie materiala relativ modesta - tatal familiei, un elvetian, avea un mic magazin de ceasuri in extrem de luxosul cartier londonez Mayfair, Harriette a suferit destul de mult in primii ani de viata. Ii lipseau, in primul rand, rochiile si palariile pe care le vedea in vitrinele elegante din Mayfair si la care ravnea de cand era o fetita.
Si-a inceput cariera de prostituata la 15 ani, moment in care si-a luat numele Wilson pentru ca numele cu care s-a nascut, Dubouchet i se parea prea greoi pentru englezi. Primul sau iubit celebru a fost William, lord de Craven, un ofiter cu o infatisare delicata si efeminata. Chiar in timpul relatiei cu lordul de Craven, Harriette avea, in paralel, o iubire zbuciumata cu Arthur Wellesley, primul duce de Wellington, recunoscut astazi ca una dintre personalitățile de prima marime pe plan militar din epoca. Eroul de la Waterloo, cum este cunoscut ducele, si-a început cariera militară ca sublocotenent în armata britanică și s-a remarcat în timpul razboaielor napoleoniene avansând până la gradul de general și  feldmaresal. El este cel care, i1815, condus armată britanică in batalia decisiva ce a dus înfrângerea lui Napoleon Bonaparte la Waterloo. Trebuie spus ca Lordul de Wellington a fost de două ori prim-ministru al Marii Britanii în perioada 1828-1830.
Frumoasa curtezana spera ca celebrii ei amanti o apreciaza nu doar pentru calitatile sexuale, ci si pentru mintea ei si ca se vor ingriji de bunastarea ei pentru multa vreme. Numai ca nu s-a intamplat asa. Barbatii care au vizitat-o in vremea cand era punctul de atractie al Londrei mondene au parasit-o imediat ce a inceput sa imbatraneasca, adica dupa ce a implinit 35 de ani. Ca sa se razbune, dar si ca sa isi gaseasca un mijloc de supravietuire, Hariette a decis sa-si scrie memoriile. Este celebra exclamatia: Tipareste-le si vei fi blestemata! care ii apartine ducelui de Wellington la aflarea teribilei vesti.
Curtezana nu a fost, insa, impresionata de rusinea eroului de la Waterloo care avea sa-si vada reputatia si cariera zdruncinate si a vandut drepturile cartilor ei unei edituri suficient de curajoase care sa le publice. Nu mult dupa acest moment, Harriette a fost nevoita sa plece din tara. Englezii erau revoltati de gestul ei, desi cumparau si citeau cu nesat cartile celebrei metrese. 
Femeia s-a stabilit la Paris, unde s-a casatorit si, apoi, a incercat sa faca o cariera in literatura publicand diverse nuvele si poezii. Dar operele ei erau modeste si nu a reusit sa se impuna. Spre sfarsitul vietii, s-a intors la Londra, iar astazi este cunoscuta exclusiv pentru memoriile in care povesteste detalii ale relatiilor sale intime cu celebritatile londoneze ale inceputului de secol XIX.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O curtezana devenita printesa

Liane de Pougy a fost una dintre cele mai frumoase si celebre curtezane ale Parisului, dansatoare la Folies Bergères. La doar 16 ani se casatoreste cu un ofiter de marina si da nastere unui baietel, Marco Pourpe. Cum mariajul sau se dovedeste a fi nefericit, decide sa plece la Paris unde incepe sa practice prostitutia. Se intampla sa se cunoasca cu contesa Valtesse de la Bigne, care o initiaza in arta seductiei si o transforma dintr-o femeie de strada intr-o femeie interesata de pictura, muzica si literatura. Apoi tanara ajunge vedeta la Folies Bergeres, un cabaret care functioneaza si astazi in Arondismentul 9, la Paris. Devine o demimondena, rivala a celebrei in epoca "La Belle Otero". In 1920 se casatoreste, pentru a doua oara, cu printul Georges Ghika. Ea avea 51 de an, iar printul era cu 20 de ani mai tanar... Aceasta casatorie functioneaza doar 16 ani, dar frumoasa Liane de Pougy nu mai divorteaza, ci doar se separa de print. Acesta o paraseste, indragostit de o femeie...

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia...