Treceți la conținutul principal

Harriette Wilson si-a facut amantii de rusine

Printul de Wales, Lordul Cancelar si patru prim-ministri au trecut prin patul celebrei curtezane Harriette Wilson in perioada ei de glorie din Londra inceputului de secol XIX. Nascuta intr-o familie cu 15 copii, cu o situatie materiala relativ modesta - tatal familiei, un elvetian, avea un mic magazin de ceasuri in extrem de luxosul cartier londonez Mayfair, Harriette a suferit destul de mult in primii ani de viata. Ii lipseau, in primul rand, rochiile si palariile pe care le vedea in vitrinele elegante din Mayfair si la care ravnea de cand era o fetita.
Si-a inceput cariera de prostituata la 15 ani, moment in care si-a luat numele Wilson pentru ca numele cu care s-a nascut, Dubouchet i se parea prea greoi pentru englezi. Primul sau iubit celebru a fost William, lord de Craven, un ofiter cu o infatisare delicata si efeminata. Chiar in timpul relatiei cu lordul de Craven, Harriette avea, in paralel, o iubire zbuciumata cu Arthur Wellesley, primul duce de Wellington, recunoscut astazi ca una dintre personalitățile de prima marime pe plan militar din epoca. Eroul de la Waterloo, cum este cunoscut ducele, si-a început cariera militară ca sublocotenent în armata britanică și s-a remarcat în timpul razboaielor napoleoniene avansând până la gradul de general și  feldmaresal. El este cel care, i1815, condus armată britanică in batalia decisiva ce a dus înfrângerea lui Napoleon Bonaparte la Waterloo. Trebuie spus ca Lordul de Wellington a fost de două ori prim-ministru al Marii Britanii în perioada 1828-1830.
Frumoasa curtezana spera ca celebrii ei amanti o apreciaza nu doar pentru calitatile sexuale, ci si pentru mintea ei si ca se vor ingriji de bunastarea ei pentru multa vreme. Numai ca nu s-a intamplat asa. Barbatii care au vizitat-o in vremea cand era punctul de atractie al Londrei mondene au parasit-o imediat ce a inceput sa imbatraneasca, adica dupa ce a implinit 35 de ani. Ca sa se razbune, dar si ca sa isi gaseasca un mijloc de supravietuire, Hariette a decis sa-si scrie memoriile. Este celebra exclamatia: Tipareste-le si vei fi blestemata! care ii apartine ducelui de Wellington la aflarea teribilei vesti.
Curtezana nu a fost, insa, impresionata de rusinea eroului de la Waterloo care avea sa-si vada reputatia si cariera zdruncinate si a vandut drepturile cartilor ei unei edituri suficient de curajoase care sa le publice. Nu mult dupa acest moment, Harriette a fost nevoita sa plece din tara. Englezii erau revoltati de gestul ei, desi cumparau si citeau cu nesat cartile celebrei metrese. 
Femeia s-a stabilit la Paris, unde s-a casatorit si, apoi, a incercat sa faca o cariera in literatura publicand diverse nuvele si poezii. Dar operele ei erau modeste si nu a reusit sa se impuna. Spre sfarsitul vietii, s-a intors la Londra, iar astazi este cunoscuta exclusiv pentru memoriile in care povesteste detalii ale relatiilor sale intime cu celebritatile londoneze ale inceputului de secol XIX.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni