Treceți la conținutul principal

Ambitioasa Mariei Tereza avea o obsesie: sa aiba cat mai multi copii si nepoti

Pe parcursul a douăzeci de ani, Maria Tereza a nascut șaisprezece copii, dintre care treisprezece au supraviețuit copilăriei. Prima fiica, Maria Elisabeta, s-a născut la mai puțin de un an după nuntă cu Francisc I, iar faptul ca era o fata, si nu un baiat, asa cum isi dorea intregul imperiu, a provocat o mare dezamăgire. La fel s-a intamplat și la nașterea următoarelor fiice: Maria Anna și Maria Carolina. În timp ce se lupta pentru moștenirea lor, Maria Tereza a născut un fiu pe care l-a numit după Sfântul Iosif, la care se rugase în timpul sarcinii, pentru un moștenitor masculin.
Copilul favorit al Mariei Tereza, Maria Christina, s-a născut când împărăteasa a împlinit 25 de ani, cu patru zile înainte de înfrângerea armatei austriece în Bătălia de la Chotusitz. Încă cinci copii s-au născut în timpul războiului: Maria Elisabeta, Carol Iosif, Maria Amalia, Leopold și Maria Carolina.
Urmatorii cinci copii s-au născut în timpul păcii dintre Războiul de Succesiune Austriacă și Războiul de Șapte Ani: Maria Ioana, Maria Josepha, Maria Carolina, Ferdinand și Maria Antoaneta. Ultimul ei copil, Maximilian Franz, s-a născut în timpul Războiul de Șapte Ani, când Maria Tereza avea 39 de ani. Maria Tereza spunea că, dacă nu ar fi fost aproape întotdeauna însărcinată, ar fi intrat în lupte ea însăși.
La scurt timp dupa ce a dat naștere copiilor mai mici, Maria Tereza s-a confruntat cu sarcina de a-i căsători pe cei mari. Ea a condus negocieri de căsătorie in timpul campaniile de războaie. Desi si-a tratate copiii cu afecțiune, i-a folosit în jocurile dinastice și a sacrificat fericirea lor în beneficiul statului.
La varsta de 50 de ani, în mai 1767, Maria Tereza s-a îmbolnăvit de variolă de la una dintre nurorile ei, Maria Josepha de Bavaria. Aceasta tanara, casatorita cu primul fiu al Mariei Tereza, Iosif, caruia ii murise prima sotie tot din cauza variolei, s-a imbolnavit la doi ani dupa nunta. Viata ei de imparateasa a fost extrem de nefericita pentru ca Iosif nu o iubea deloc. De altfel, in timpul perioadei in care a zacut bolnava, imparatul Iosif nu a vizitat-o niciodata. Nu a participat nici la inmormantarea ei, organizata de Maria Tereza cu toate onorurile imperiale, in Cripta Capucinilor dim Viena. Maria Tereza a insistat ca una dintre fiicele mai mici, Arhiducesa Maria Josepha, să o insoteasca pentru a se ruga impreuna în cripta imperială la mormântul desigilat al împărătesei moarta de variola. După două zile Arhiducesei i-au părut erupții cutanate și curând a murit.  Maria Tereza s-a blamat pentru moartea fiicei ei pentru restul vieții. 
În aprilie 1770, fiica cea mică a Mariei Tereza, Maria Antonia, s-a căsătorit la Viena, prin procură, cu Louis, Delfin al Franței. Educația Maria Antonia fusese neglijată pana atunci și când francezii s-au arătat interesați de ea, mama ei a educat-o cum a putut mai bine despre obiceiurile curtii de la Versailles. Devenita imparateasa, Maria Antoaneta a avut mult de suferit din cauza reprosurilor pe care mamai ei, Maria Tereza i le transmitea prin scrisorile saptamanale: batrana doamna ii reproșaa lenea și frivolitatea și o certa pentru incapacitatea de a-i face un copil lui Ludovic al XV-lea.
Maria Tereza nu a fost critică doar cu Maria Antoaneta. Nu agrea comportamentul lui Leopold, fiul mijlociu, și de multe ori îl acuza de a fi rece. Si pe Maria Carolina a criticat-o pentru activitățile sale politice, pe Ferdinand, unul dintre cei mici, pentru lipsa lui de organizare, și pe Maria Amalia pentru trufia ei și pentru ca nu avea deloc talent la limbi straine. Singurul copil pe care nu l-a certat în mod constant a fost Maria Christina, care s-a bucurat de încrederea deplină a mamei sale, deși nici ea nu a reușit să-și mulțumească mama într-un aspect esential - nu a reusit sa nasca niciun copil care să fi supraviețuit.
Una dintre cele mai mari dorințe ale Mariei Tereza a fost de a avea cât mai multe nepoți posibil. Cand a murit, in 1780, fiii si fiicele ei ii daruisera 24 de mostenitori.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...
6 comentarii
Citiți mai multe

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...
7 comentarii
Citiți mai multe

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe