Treceți la conținutul principal

MADAME ROSE BERTIN, MINISTRUL MODEI DE LA VERSAILLES

Rose Bertin, primul designer francez
Rose Bertin, croitoreasa Reginei Maria Antoaneta, este socotita primul designer și este creditata si astazi ca cea care a adus moda haute couture în prim-planul culturii populare.
Maria Antoaneta
Atelierele Bertin
Veniti pe lume intr-o familie modesta, cu o mama mai mult bolnava, Rose Bertin si fratele ei, Jean-Laurent, au primit o educatie modesta. Dar copiii au fost invatati sa fie ambitiosi. Micuta Rose a fost trimisa la Paris si a intrat ucenica la o modista relativ cunoscuta in epoca, Madame Pagelle. Dupa ce a invatat sa croiasca si sa coasa, Rose a inceput sa creeze. Primele cliente, Printesa de Conti, Ducesa de Chartres si Printesa de Lamballe, obisnuite ale curtii regale franceze, i-au laudat atat de mult iscusinta, incat a primit recunoasterea curtii de la Versailles.
Cand Maria Antoaneta a venit in Franta - sa spunem ca fiica Mariei Tereza avea doar 14 ani - ca sa se casatoreasca cu Ludovic-August, a vrut neaparat sa o cunoasca pe Rose Bertin. Croitoreasa avea 23 de ani si a devenit repede o apropiata a delfinei Maria Antoaneta. 
Rochie creata de Rose Bertin
Isi deschisese deja celebrul boutique de pe Rue Saint Honore, pe care il numise Le Grand Mogol, si avea o clientela aleasa. Toate distinsele nobile de la Versailles isi cumparau elaboratele rochii si palarii de la Rose Bertin. Maria Antoaneta, despre care toata lumea buna de la Versailles spunea ca face cheltuieli exorbitante pentru tinutele ei fastuoase - sa spunem ca nu purta de doua ori aceeasi rochie, indiferent cat de mult ii placea - a devenit clienta fidela a boutique-ului le Grand Mogol. Bineinteles, delfina si, apoi, regina Frantei nu mergea in magazinul croitoresei, ci primea la palat toate schitele pe care Rose le crea special pentru ea. 
Papusa Bertin
Maria Antoaneta i-a cerut lui Rose Bertin sa imbrace papusi in cele mai recente creatii ale sale pentru a le oferi surorilor ei și mamei, imparateasa Maria Tereza a Austriei. Papusile Bertin au fost numite "Pandores" si erau facute din ceara turnata peste armaturi din lemn sau portelan articulate. Existau unele mici, de marimea unei jucarii obisnuite, si unele mari, in marime naturala, petites Pandores și grandes Pandores. Practic, papusile Bertin au fost precursoarele manechinelor de astazi.
Rose Bertin, ministrul Modei, 1913
Supranumita "ministru al Modei" de adversarii sai, madame Bertin a fost creatoarea fiecarei rochii noi comandate de Maria Antoaneta, ale carei tinute au devenit vehiculele de exprimare ale reginei pe care croitoreasa a imbracat-o timp de 22 de ani, din 1770 pana in 1792. Rose a devenit o figura foarte influenta la curte, a asistat la schimbari majore in societatea franceza, iar creatiile sale au asezat Franta in centrul modei europene, loc pe care il ocupa si astazi.
Rochiile si palariile lui Rose Bertin au ajuns la Londra, Venetia, Viena, Sankt Petersburg si Constantinopole.
Se spune ca intentia celebrei fashioniste, in momentul in care a impus volumul triplu al tinutelor feminine fata de cele ale barbatilor, a fost sa marcheze astel importanta majora a figurii feminine in tabloul destul de intunecat al timpurilor.
Ei i se atribuie celebra propozitie in care vorbeste despre "revenirea in moda": "Il n'y a que de nouveau ce qui est oublié" - "Nu este nimic nou in afara de ceea ce a fost uitat".
Maria Antoaneta cu boneta Bertin
Sub patronajul generos al reginei, numele Bertin a devenit sinonim cu eleganta, dar si cu excesele luxului de la Versailles. Poate de aceea cheltuielile exorbitante ale Mariei Antoaneta au fost una dinte cauzele care au starnit revolta clasei sarace a parizienilor care priveau cu ostilitate spre opulenta de la curte. Trebuie spus ca o palarie sau o rochie simpla costau, in atelierele Bertin, cam de douazeci de ori mai mult decat salariul unui muncitor calificat pe un an.
Rochie Rose Bertin
Chiar si dupa izbucnirea Revolutiei Franceze, in timpul in care Maria Antoaneta s-a aflat inchisa in Palatul Tuileries si, mai apoi, in turnul Templului din Marais, Rose Bertin primea comenzi de la regina ei. Desigur, mult mai modeste, modificari simple de rochii sau panglici.
Palariile Bertin
In ziua in care Maria Antoaneta a fost condamnata la moarte prin ghilotinare, in octombrie 1793, revolutionarii francezi i-au taiat parul si au plimbat-o prin tot Parisul intr-un cos deschis. Regina era imbracata intr-o rochie alba, simpla si purta, ca sa-si ascunda capul tuns chilug, o boneta cu dantele, ultimul dar pe care i l-a facut madame Rose Bertin. 
Nu la mult timp dupa executia reginei, celebra croitoreasa si-a mutat afacerea la Londra pentru ca cele mai multe dintre clientele sale fie fusesera executate, fie fugisera in strainatate. Un timp, a creat pentru emigratia franceza, iar rochiile si papusile ei au inceput sa circule prin capitalele europene ajungand pana la Sankt Petersburg.
In 1795, cand cariera la Londra incepuse sa se clatine, Rise Bertin a revenit in Franta, in speranta ca ii va putea fi utila noii imparatese, Josephine de Beauharnais, prima soție a imparatului Napoleon I. 
Jurnalul de moda Bertin
Dar, in foarte scurt timp, madame Bertin a constat ca, si dupa incheierea Revolutiei Franceze, excesele de lux ale modei pareziene s-au estompat mult, iar rochiile si palariile ei extravagante nu mai au succes.
A ales sa-si transfere afacerile nepotilor si s-a retras din viata publica. Rose Bertin a murit in 1813, la 66 de ani, in Epinay-sur-Seine. Casa ei este astazi parte a patrimoniului cultural francez.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...
6 comentarii
Citiți mai multe

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...
7 comentarii
Citiți mai multe

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe