În 1772, regele Ludovic al XV-lea a decis să-i facă un dar nemaivazut ultimei sale amante, Madame du Barry, pe care a cunoscut-o prin intermediul primului sau valet de camera. Jeanne du Barry iubea luxul si era extrem de rasfatata. Regele i-a facut cadou un servitor bengalez, foarte tanar, Zamor, pe care frumoasa metresa l-a îmbrăcat în haine elegant pentru a-l scoate în evidență. Rutina zilnică a Jeannei începea la ora 9, când Zamor îi aducea ceașca cu ciocolată. Dupa ora 10, ea era îmbrăcată de servitori într-o rochie fină și împodobită cu bijuterii. Apoi, coaforul Nokelle pentru ocazii speciale, sau Berline pentru coafura zilnica, veneau să-i coafeze părul în pulberi și bucle. După ce era gata, ea primea croitoresele si bijutierii care sperau că va cumpara cate ceva din ofertele lor extrem de scumpe.
Regele Ludovic ii oferea un buget aproape nelimitat pentru vestimentatie, iar darul cel mai pretios pe care a incercat sa i-l ofere a fost un colier estimat la pretul de 2.000.000 de livre. Le-a cerut bijutierilor parizieni Boehmer și Bassenge să creeze aceasta bijuterie cu diamante care să le depășească pe toate celelalte în grandoare. Colierul urma sa fie constituit din mai multe diamante mari, aranjate într-un design elaborat de ghirlande, pandantive și ciucuri. Bijutierii au avut nevoie de mai mulți ani și de o sumă mare de bani pentru a acumula un set adecvat de diamante, dar, intre timp, Ludovic al XV-lea a murit de variola și amanta regala, madame du Barry a fost alungată de la curte de către succesorul său.
Bijutierii au sperat că noua regină a Franței, Maria Antoaneta, l-ar putea cumpăra și, într-adevăr, în 1778 noul rege, Ludovic al XVI-lea, l-a oferit soției dar ea l-a refuzat, afirmând că banii ar fi putut fi mai bine cheltuiți pentru echiparea soldaților. Unii biografi au spus că Maria Antoaneta a refuzat colierul deoarece nu a vrut să poarte o bijuterie care a fost proiectată pentru o altă femeie, mai ales că acea femeie fusese una pe care ea nu o ura.
După ce au încercat zadarnic să plaseze colierul în afara Franței, bijutierii au încercat din nou să-l vândă Mariei Antoaneta după nașterea Delfinului Louis-Joseph, in 1781. Regina a refuzat din nou.
O doamna semi-obscura din clasa medie pariziana, Jeanne de la Motte, descendentă a unui fiu nelegitim al regelui Henric al II-lea, casatorita cu un ofiter de jandarmi, pune la cale un plan pentru a valorifica frumoasa bijuterie. Aceasta Jeanne de la Motte a devenit amanta Cardinalului de Rohan, un fost ambasador la curtea de la Viena, cazut dizgrația reginei Maria Antoaneta .
Cardinalul încerca să recâștige favorurile reginei si a inghitit fara prea multe intrebari scenariul amantei sale, madame de la Motte care ii spunea ca ea este o apropiata a Mariei Antoaneta. Ca sa devina cat mai credibila, Jeanne ii aducea constant scrisori cardinalului, spunandu-i ca sunt de la regina. Tonul acestor epistole era neobisnuit de cald, iar cardinalul a fost convins ca frumoasa Maria Antoaneta e indragostit de el. Aflat in aceasta situatie ingrata, Rohan a facut tot ce putea pentru a o intalni pe regina. Iar Jeanne de la Motte i-a facut o inscenare: a platit o prostituata care semana foarte bine cu Maria Antoaneta sa se intalneasca noaptea, in gradina Palatului Versailles, cu naivul cardinal. In schimb, escroaca Jeanne de la Motte imprumuta periodic sume din ce in ce mai mari de bani. Cu ajutorul lor a reusit sa urce in ierarhia de la curtea regala. Si mai folosea un truc: ii mintea pe toti cei pe care ii intalnea ca e prietena Mariei Antoaneta.
In ianuarie 1785, Jeanne de la Motte i-a spus cardinalului că Maria Antoaneta voia să cumpere colierul de diamente, dar nu poate să facă o achiziție publică atât de costisitoare într-o perioadă de restriște, așa că regina ar fi vrut ca Rohan să acționeze ca intermediar secret.
Indragostit si prostit de minciunile Jeannei de la Motte, Rohan a negociat achiziționarea colierului pentru 2.000.000 de livre, care urmau să fie plătite în rate. Evident, a pretins că are autorizarea reginei pentru achiziționare și le-a arătat bijutierilor condițiile tranzacției scrise de regină. Când Rohan s-a dus să cumpere bijuteria, el a fost însoțit de un bărbat pe care l-a crezut un valet al reginei. De fapt, era barbatul incornorat al lui madame de la Motte cel care a preluat marfa. Ofiterul de jandarmi a dus colierul la Londra, unde l-a dezmembrat pentru a putea vinde diamantele bucata cu bucata.
Când a sosit timpul să plătească prima rata, Jeanne de la Motte, ramasa la Paris, a folosit din banii pe care ii imprumutase de la cardinal, însă acestea erau insuficiente astfel încât unul dintre bijutieri s-a plâns reginei. Maria Antoaneta, uluită, a declarat ca nu a comandat și nici nu a primit vreun colier.
La 15 august 1785, când întreaga Curte îi aștepta pe rege și pe regină să ajungă la biserica unde oficia chiar cardinalul Rohan, prelatul a fost luat și dus în fața Curții pentru a explica intreaga afacere a disparitiei colierului. Când acesta a arătat scrisorile semnate "Maria Antoaneta de Franța", regele si-a dat seama ca totul este un fals, pentru ca familia regala semnau doar cu numele mic. Ludovic al XVI-lea a dispus ca Rohan să fie dus la Bastilia. Jeanne a fost arestată trei zile mai târziu, dar apucase să distrugă toate documentele compromițătoare. A urmat un proces senzational pentru epoca, iar in urma lui cardinalul a fost achitat, Jeanne de la Motte a fost condamnată la biciuire, însemnată cu fierul înroșit cu "V" (de la voleuse, "hoață") pe ambii umeri și închisă pe viață în pușcăria prostituatelor, la Salpêtrière. Un an mai tarziu ea a reușit să evadeze.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti