Treceți la conținutul principal

Marion Delorme și-a înscenat moartea ca să scape de eșafod

Fiica a președintui trezoreriei Franței din regiunea Champagne-Ardenne, Marion s-a născut într-un castel și și-a petrecut copilăria pe moșia familiei ei, primind educație particulară de cea mai bună calitate. Când a mai crescut puțin, l-a cunoscut pe poetul libertin, adept al filosofiei epicuriane, Jacques Vallee des Barreaux care a inițiat-o în tainele plăcerilor fizice devenind primul ei amant.
Marchizul de Cinq-Mars
Marion l-a părăsit fără regrete pe cunoscutul poet și a ajuns în brațele marchizului de Cinq-Mars, Henri Coiffier de Ruze d'Effiat. Despre acest marchiz se știa în epocă faptul că a fost, încă de când era adolescent, protejatul cardinalului Richelieu care l-a introdus la curtea regelui Ludovic al XIII-lea, supranumit cel Drept. Regele l-a primit foarte bine pe tânărul marchiz, iar acesta se afla mereu în preajma sa, fiindcă primise titlul de grande-maitre al garderobei regale. Nu după mult timp, însă, Cinq-Mars a început să comploteze împotriva regelui și a binefăcătorului său, premierul Richelieu. Planul lui era să-l asasineze pe cardinal, să semneze pacea cu spaniolii și să facă un schimb reciproc de teritorii. Corespondența secretă a marchizului cu conspiratorii spanioli a fost însă interceptată de poliția lui Richelieu. Văzându-se trădați chiar de către cel pe care îl protejau, regele Ludovic al XIII-lea si Richelieu au decis, fără prea mari discuții, să-l decapiteze pe Cinq Mars. Ultimele cuvinte pe care le-a spus pe eșafod au fost: "Dumnezeule! Ce se întâmplă cu lumea asta?"
Dar să ne întoarcem acum la Marion. Când l-a cunoscut pe Cinq Mars, acesta era într-un moment de mare succes al carierei lui. Așa că tânăra n-a stat prea mult pe gânduri și l-a urmat pe tânărul marchiz la Paris, unde se spune că s-au căsătorit în secret.
Marion și-a deschis un salon in Marais, Place Royale, iar locul a devenit, rapid, unul dintre centrele de atracție ale elegantei societăți pariziene. Aici și-a definitivat lecțiile extrem de sofisticate pentru a deveni o curtezană apreciată la curtea regală.
După execuția protectorului ei, Cinq-Mars, frumoasa Marion și-a continuat cariera de amantă celebră. Printre iubiții și binefăcătorii ei s-au numărat Charles de St. Evremond, Georges Villiers, al doilea duce de Buchingham, Luis al II-lea de Bourbon, Prințul de Conde și, după foarte multe surse, chiar Cardinalul Richelieu.
În timpul celebrelor fronde, revoltele îndreptate împotriva întăririi absolutismului regelui, salonul lui Marion a devenit locul de întâlnire al susținătorilor regelui. Se spune că Mazarin, cardinalul devenit prim-ministru după moartea lui Richelieu, și-a trimis oamenii să o aresteze în 1650. Dar aceștia nu au mai avut pe cine să rețină pentru că frumoasa curtezană a murit subit la doar 36 de ani, după ce a luat o doză mare de antimoniu. Cel mai probabil, dacă ar fi reușit să o aresteze, Marion ar fi sfârșit condamnată la moarte prin tăierea capului.
Surse literare aduc însă alte componente poveștii. Se spune că, speriată de perspectiva arestării, Marion a decis să-și însceneze o ieșire dramatică din scenă. S-a prefăcut moartă, iar oamenii lui Mazarin n-au îndrăznit să verifice adevărul și au raportat, pur și simplu, că celebra curtezană a murit. Două zile mai târziu, Marion s-ar fi uitat de după draperiile de la dormitorul ei cum iese pe ușa casei sicriul pe care aranjase ca fidelii săi să îl aducă pentru ca scena morții să fie cât mai credibilă. A rămas în folclorul parizian o poezioară pe care se spune că a compus-o în acea zi strălucitoarea Marion:
Am asistat la înmormântarea mea / Preotul amant mi-era / Vai! Ce-am mai râs!

După ce a depășit acest moment periculos, care este și astăzi controversat, se spune că Marion s-a căsătorit cu un lord englez și a șters orice urmă a vieții sale de curtezană. O altă sursă vorbește despre bătrânețea fostei frumuseți a Parisului care a ajuns să moară săracă și bolnavă, la aproape 90 de ani.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...