Treceți la conținutul principal

Fiica lui N. D. Cocea, mostenitoarea unei averi uriase




Gina Manolescu Strunga era o tanara bogata si, in ciuda educatiei primite acasa, in familia ministrului Ion Manolescu Strunga, cam flusturatica. Il mostenea, probabil, pe tatal sau, fost ministru al industriilor, care a fost casatorit, la un moment dat, cu superba Elvira Popescu. Apoi a luat-o de nevasta pe Irina si au avut impreuna o fata, pe Gina. Ion Manolescu Strunga a sfarsit la Sighet, in 1951. Mostenitoarea familiei Strunga s-a casatorit cu criticul Petru Comarnescu, dar, curand dupa nunta, a divortat si i-a facut un copil lui N.D. Cocea, de care era indragostita din adolescenta. Drept e ca N.D. Cocea, cunoscutul gazetar si scriitor tocmai divortase de Florica Mille, cu care fusese casatorit timp de 8 ani si cu care avea o fiica - pe cea care avea sa devina distinsa actrita Dina Cocea. Tanti Cocea, si ea fiica a gazetarului ND Cocea, este nascuta din dragostea acestuia cu Maria Grigorescu. Fiica cuplului Gina Manolescu Strunga - ND Cocea, Ioana Maria Cocea a devenit o cunoscuta sculptorita, iar astazi este mostenitoarea intregii averi lasate in urma de celebrii sai urmasi: familia Manolescu Strunga si familia Cocea. Batrana acum, Ioana Maria Cocea (88 de ani) traieste la Sighisoara, locul in care s-a retras si N.D. Cocea intre 1928 si 1945. Maria Cocea a fost reimproprietarita de statul roman cu mai multe hectare de teren, mosii si conace care au apartinut familie ei. Acum detine 2,6 ha din fosta statiune Strunga, 104 ha de fond forestier si alte 50 de ha de teren arabil, aflate in judetul Iasi, un teren forestier pe domeniul Balc, in suprafata de 113,75 hectare, o casa la Sighisoara si una la Bucuresti.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp...

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea...