Treceți la conținutul principal

Prima femeie ziarist din România


Numele ei este Maria Grant, s-a născut în Anglia, în 1819, şi este sora diplomatului Effingham Grant care a fost, la începutul carierei sale, consilierul lui Robert Gilmour Colquhoun, consul britanic la Bucureşti. Mary îşi însoţeşte fratele în Valahia, lucrează un timp aici ca profesor particular şi se îndrăgosteşte de cel mai bun prieten al fratelui său. Nimeni altul decât Constantin A. Rosetti, membru al vechii familii boiereşti Rosetti. În aceeaşi perioadă este institutuoare pentru copiii familiei generalului Odobescu (unul dintre copii va deveni scriitorul Alexandru Odobescu).
Tânăra Mary Grant se va căsători cu C. A. Rosetti la casa părinţilor săi din Plymouth.
În timpul revoluţiei din 1848 Constantin, lider al curentului radical al revoluţionarilor, a fost ales secretar al Guvernului provizoriu, prefect de poliţie la Bucureşti şi a devenit redactor al ziarului "Pruncul român". După înfrângerea guvernului revoluţionar, este exilat, împreună cu camarazii săi paşoptişti, urcat de turci cu două plute în susul Dunării, până la graniţa cu Austria. Soţia sa, Maria, reuşeşte să îi elibereze pe prizonieri cu acordul primarului din Sviniţa. De aici pleacă împreună spre Franţa prin Ungaria, Croaţia şi Austria. Ajunşi la Paris în decembrie 1848 soţii Rosetti se ocupă de editarea revistelor România viitoare şi Republica Română. Exilul lor se încheie în 1857. La revenirea în ţară, Maria şi Constantin A. Rosetti au o activitate publicistică extrem de bogată. Ea editează, în 1865, propria revistă, Mama şi copilul, şi se implică în multe acţiuni de caritate şi opere de binefacere.
Soţii Rosetti au avut 8 copii, dar doar 4 dintre aceştia au supravieţuit: Liberty Sofia (i se spunea Libby şi era născută în iunie 1848) şi trei băieţi: Mircea, Vintilă şi Horia Rosetti.

În 1850 Maria i-a pozat pictorului Constantin Daniel Rosenthal pentru celebra pânză România revoluţionară, devenită simbol al Revoluţiei Române de la 1848.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp...
2 comentarii
Citiți mai multe

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe