Arestarea şi asasinarea lui Moruzov

La începutul lui septembrie 1940, Mihail Moruzov, şeful serviciului român de informaţii, se afla la Veneţia, la o reuniune cu amiralul Wilhelm Canaris, şeful Abwehrului, şi cu generalul Giacomo Carboni, şeful serviciului italian de informaţii. In acest timp, la Bucureşti are loc o manifestaţie contra amputărilor teritoriale impuse de Dictatul de la Viena. Speriat si total neinspirat, regele Carol al II-lea, la sfatul noului său colaborator, Horia Sima, formează guvenul generalului Ion Antonescu. A fost puncul de plecare al organizării loviturii de stat din 3-6 septembrie 1940, care a dus la răsturnarea dictaturii carliste, prin forţarea abdicării şi exilării regelui Carol al II-lea.
Când revine în România de la Veneţia, Mihail Moruzov este arestat chiar pe peronul Gării de Nord, de o echipă mixtă (formată din ofiţeri ai armatei şi legionari) şi dus la penitenciarul Jilava. Aici intră sub custodie legionară (i s-a acordat celula nr. 1). După 2 luni 62 de generali, miniştri şi fruntaşi politici, printre care se afla şi Moruzov sunt asasinaţi de un comando legionar.
Horia Sima era interesat de eliminarea lui Moruzov pentru a ascunde faptul că a fost agent informator, iar Ion Antonescu avea profunde resentimente faţă de cel care, considera el, făcea şi desfăcea jocurile oculte ale Palatului Regal. Antonescu l-a urmărit pe Moruzov şi după moarte, încercând să distrugă imaginea de profesionist al şefului spionajul românesc.
Sub conducerea sa, SSI-ul a lucrat după cele mai profesioniste metode ale culegerii de informaţii. Serviciul folosea mai multe tipuri de informatori: informatorii observatori, informatorii incidentali, informatorii locali (cei care urmăreau acţiunile partidelor politice, actele de sabotaj, starea de spirit a populaţiei, informatorii de penetrare (cei infiltraţi în grupările politice), informatorii mobili (comis-voiajori, negustori ambulanţi, artişti), informatorii obligaţi (constrânşi material sau moral).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Citiți mai multe

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

Citiți mai multe

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni

Citiți mai multe

DOSARE SECRETE

Faceți căutări pe acest blog